-articol de Nicușor LĂCĂTUȘ
Prima amintire a unui copil legat de școală, este despre domnul învățător, un învățător pe care elevii îl percep ca pe un părinte, blând și blajin. Educația, este un factor determinant în creșterea și formarea unui elev, iar de buna educație a acestora depinde întreaga formare în viitor. Se spune că ,,Omul sfințește locul” este un citat perfect care i s-a potrivit pentru întreaga sa carieră învățătorului Ciociu Mircea. A ,,șlefuit” multe generații de elevi, insuflându-le dragostea pentru carte și nu numai. Învățătorul Ciociu Mircea, prin felul său, a știut să se facă îndrăgit de elevi. În dese rânduri, foștii elevi, care erau în clasele gimnaziale,veneau la clasă să îl vadă și să îl salute. A fost implicat activ în foarte multe activități cu caracter cultural, organizând foarte multe evenimente. Dnul Ciociu Mircea s-a înscris pe scara valorilor, alături de mari personalități ale urbei noastre. Știu că e foarte greu să vorbim la trecut despre o personalitate așa proeminentă cum a fost învățătorul Ciociu Mircea. A trecut un an de când Mircea nu mai este, iar noi cei care l-am cunoscut și îndrăgit purtăm în suflete, eterne și calde aduceri aminte. Sunt sigur, că acesta va rămâne veșnic în amintirea noastră, a tuturor. Pentru început, în numele cititorilor săptămânalului Ziarul 21, dorim să-i mulțumim dnei Ciociu Maria pentru că a acceptat să ne acorde o scurtă biografie a celui care a fost învățătorul Ciociu Mircea.
Mircea Ciociu s-a născut în 21 August 1957 în orașul Sebeș, județul Alba, fiind primul dintre cei doi copii ai familei preotului Ioan Ciociu. Copilăria și-a petrecut-o la casa parohială din satul Țagu, comuna Bistrița-Năsăud, unde părintele Ioan și preoteasa Victoria, profesoară de Matematică, și-au îndeplinit menirea de îndrumători spirituali și educatori ai multor generații.
A absolvit Liceul Pedagogic ”Gheorghe Lazăr” din Cluj-Napoca în anul 1977 și în anul 2009, Facultatea de Pedagogie. Ca tânăr învățător, a fost repartizat la Școala Gimnaziala nr. 1 din Câmpia Turzii, unde avea să o cunoască pe Maria, cea care i-a devenit soție în anul 1980 urmând ca vreme de peste 40 de ani cei doi să fie colegi la școala unde s-au cunoscut întâia oară. Ioana, fiica lor dragă, s-a născut în anul 1981, urmând o carieră asemănătoare cu cea a bunicilor și părinților ei.
Pe langă profesia de dascăl, pe care și-a îndeplinit-o cu multă dăruire, a fost un membru activ al comunității locale, implicându-se în viața culturală a acesteia, fiind președinte al Societății Culturale ,,Câmpia Turzii 775”. A fost pasionat de istorie, în special de cea locală (fiind un colaborator apropiat al domnului Mircea Nicolae Nemeș), de arta corală (făcând parte dintre membrii fondatori ai corului Astra, unde a cântat vreme de 30 de ani), de natură, sport, călătorii, lectură și tot ce era legat de tehnologie și inovație.
Rodica Trandafir, dirijor al corului ,,Astra” din Câmpia Turzii:
Se împlinește un an de când Mircea Ciociu nu mai este printre noi. Tenor în corul Astra, a fost unul dintre membrii fondatori ai acestei formații, împreună cu soția sa, așa cum mai multe familii au contribuit prin participare activă la formarea și evoluția acestui ansamblu. Îmi e greu să vorbesc despre el la trecut, când în corul Astra el a fost mai mereu prezent. Repetițiile făceau parte din rutina lui, căci nu lipsea decât foarte rar. Și era prezent deși știa și cânta mereu piesele din repertoriul de bază pe de rost. De câte ori readuceam în studiu o lucrare din repertoriu, dar pe care n-am mai cântat-o de mult timp, replica lui era: „Aaa, se știe, merge!”. Era prezent din dragoste pentru această activitate și pentru acest ansamblu și când era nevoie se implica și în organizare.
Cânta de plăcere și asta se vedea pe chipul său, în modul cum inspira înainte să cânte. Chiar și în repetițiile în care partida de tenor era mai golașă, când alții poate s-ar fi simțit stingheri, Mircea Ciociu cânta mereu asumat, conștient că fiecare om este o cărămidă esențială într-un ansamblu. Învățător de profesie, a preluat de la copii firea jovială și comunicativă, care îl făcea iubit și de elevi și, cred, de toată lumea. Om cald, care dorea să fie mereu la curent cu viața culturală a zonei, se interesa mereu de ceilalți, nu o dată întrebându-mă ce mai știu de foștii dirijori ai Astrei, chiar dacă trecuseră ani de când nu i-a mai văzut. Și în comunicarea directă și la repetiții avea mereu la el o vorbă bună sau chiar o vorbă de duh.
Nu a dat niciodată înapoi din fața greutăților și, cu inițiativă și spirit întreprinzător, a pus bazele Societății Culturale „Câmpia Turzii 775”, prin intermediul căreia s-au organizat în oraș multe manifestări cultural artistice. Câmpia Turzii a făcut astfel cunoștință cu personalități ale municipiului și cu mulți oameni de valoare din domenii diverse: literar, muzical, teatral, istoric, artistic. La multe dintre acestea, fie că erau manifestări ample sau reuniuni mai restrânse, a implicat și corul Astra, dar și diverse formații de elevi de la școlile din zonă, oferind astfel publicului adevărate serate artistice.
S-a implicat activ în promovarea orașului Câmpia Turzii și a istoriei sale prin conferințe, filme documentare, lansări de carte, discuții, și a făcut demersurile necesare pentru deschiderea muzeului „Prima Şcoală Românească – 1879” în clădirea primei școli din vechea localitate Ghiriș.
Mircea Ciociu a fost mereu prezent în viața orașului Câmpia Turzii și în activitățile corului Astra, iar de când a plecat dintre noi sunt convinsă că e prezent în corul îngerilor și cu siguranță va rămâne mereu prezent în inimile noastre.
Călușer Aurel, vicipreședinte Societatea Culturală ,,Câmpia Turzii 775”:
Corul ,,Astra” (actual) a fost înfințat la 1 octombrie 1991 cu numele ,,Voces Didactica” de către învățătorul Trifan Dan Cristian. Din nucleul membrilor fondatori a făcut parte și învățătorul Ciociu Mircea însoțit de soția Maria Ciociu. Încă de la înfințarea corului a fost ales membru în biroul de conducere. Și-a adus aportul la organizarea și desfășurarea manifestărilor corale susținute de corul ,,Astra” la Câmpia Turzii. A fost un membru activ, o voce caldă, cultivată, care și-a adus aportul la echilibrul vocal al corului. Un om spiritual, a contribuit la bunul mers al activității corului, un bun mobilizator, a atras numeroase persoane în cadrul corului. Nu o dată, în diferite conjucturi, a contribuit pe lângă diferite instituții la susținerea activității corale la Câmpia Turzii. A fost un om onest, corect, un coleg extraordinar și apreciat, un bun prieten.
A fost membru fondator al Asociației ”Societatea Culturală Câmpia Turzii 775” fiind ales încă de la înființare (1993) ca secretar al asociației. A fost unul din cei mai activi mebrii ai Societății. A contribuit la realizarea a numeroase materiale ale societății fiind în primii ani realizatorul realizatorul fotografiilor, pe diferite teme, folosite în cărțile, broșurile, caietele Societății Culturale. L-a sprijinit în mod direct pe dnul Mircea Nicolae Nemeș asigurându-i aceste materiale. A contribuit la realizarea a două numere din Caietele Societății Corul ,,Astra” și “Eminesciana” Din anul 2012 a fost ales președinte al ”Societatății Culturală Câmpia Turzii 775”. În această funcție a realizat numeroase activități cu caracter social, istoric, cultural aducând la Câmpia Turzii personalități de marcă –Ion Aurel Pop, actualul președinte al Academiei Române, istoricii Vasile Lechințan și Laurențiu Mera. A menținut o strânsă legătură cu Primăria și Consiliul Local, cu instituțiile școlare, cu ONG-urile, cu locuitorii orașului iubitori de artă și cultură.
Ștefan Lucia, învățător Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul” din Câmpia Turzii:„
Dascălul este omul minunat care pune o părticică din sufletul lui în fiecare ființă mititică ce i-a fost încredințată pentru educare și instruire. Mircea Ciociu a fost unul dintre cei mai implicați dascăli în pregătirea claselor pe care le-a condus 42 de ani la Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul” din Câmpia Turzii. A fost omul ,,potrivit la locul potrivit”. A considerat școala, colegii, autoritățiile, părinții, parteneri deosebit de importanți în educarea copiilor. Dacă ar fi să spun în câteva cuvinte ce a reprezentat Mircea pentru școală ar fi: devotament, conștinciozitate, seriozitate, punctualitate, omenie, prietenie. Imaginea lui dăinuie prin toate ungherele școlii în care și-a desfășurat toată activitatea didactică. Dovadă sunt sutele de elevi pe care cu răbdare și pricepere i-a inițiat în tainele cititului, scrisului, socotitului, dar, mai ales i-a învățat să devină oameni adevărați. Și-a iubit nespus de mult elevii, iar aceștia au rămas strâns legați de cel care i-a educat. Pentru ei ,,domnul învățător” a fost un model de om, dascăl, prieten și părinte spiritual. Elevii instruiți de el au fost competitivi, au obținut multe premii la concursurile județene și naționale. Nu a existat activitate culturală la nivel de școală și oraș în care să nu fie implicat și numele Mircea Ciociu. Răsplata i-a fost stima, respectul, admirația și aprecierile deosebite ale celor din jur. Toți cei care l-au cunoscut, l-au iubit și apreciat, numele lui este pe buzele multora din Câmpia Turzii cu respect și aprecieri deosebite. Mă bucur că mi-a fost dat să lucrez 42 de ani cu un om atât de deosebit, pe care am să-l păstrez mereu în sufletul meu. Dascăl adevărat ai lăsat pe unde ai trecut un minunat loc de ,,Bună ziua”.
Hetea Emilia, fostă elevă a dlui Ciociu Mircea
Domnul învățător……Un om deosebit pentru care cuvintele nu îmi sunt de ajuns…
A plecat devreme, prea devreme fără să îi pot mulțumi și să îi spun tot ceea ce am simțit în de-a lungul școlii primare de care o să îmi aduc aminte mereu cu drag. Un om implicat care pe lângă activitățile școlare și educația noastră ne îndruma să ne găsim talentul și să creem ceva frumos, ne încuraja, ne susținea la concursuri și mereu se interesa de ceea ce am făcut, ce loc am luat, ne felicita și ne era alături. Într-adevăr era un exemplu pentru noi, l-am iubit și știu că în adâncul sufletelor noastre el încă continuă să ne îndrume. Un om cu suflet mare, dragostea pentru elevii lui era de neînchipuit și abia acum când ajung în vârsta adolescenței îmi dau seama că o mare parte din persoana care suntem astăzi i se datorează lui. De mici am fost învățați să fim uniți, să iubim și să respectăm pe cei din jurul nostru și cei 4 ani de gimnaziu care au urmat au fost niște ani frumoși exact cum domnul învățător ne-a spus să îi facem.
Va avea mereu în sufletul nostru un loc special și numele lui nu va fi uitat. Ca fosta elevă a sa, îi mulțumesc pentru tot și nu o să mă opresc vreodată din a-l admira și respecta chiar dacă acum se află departe de noi.
Azi se împlinește un an de la trecerea în neființă a celui ce a fost Mircea Ciociu.
Odihnească-se în pace!
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
