Viața îți oferă mai mult decât crezi. Dacă ai încredere în puterile tale, dacă poți să îți depășești limitele și crezi că visele se pot împlini, atunci viața îți ofera pe tavă niște lucruri minunate. Vrem să vă prezentăm viața inedită a doi frați din Câmpia Turzii care prin muncă și ambiție și-au depășit condiția. După multe încercări și job-uri de toate categoriile, Attila și Zoly Nagy au ajuns acolo unde și-au propus. Attila este un pilot de succes la o companie aeriană iar Zoly dintre cei mai apreciați somelieri din Barcelona. În plus de asta, Zoly s-a apucat și de scris, are două cărți scrise și din surse… urmează a treia.
Un interviu despre reușite, încercările din viață, vise, vin și cărți cu frații Nagy.
AS: Care este povestea ta?
Attila Nagy: Născut și crescut în Câmpia Turzii, am terminat școala generală Avram Iancu, după am fost la Colegiul Tehnic Victor Ungureanu, care nu l-am terminat. Am 10 clase. Familie modestă, am rămas 2 frați cu tata, care făcea minuni să trecem de pe o zi pe alta. Văzând astea, la 18 ani, m-am hotărât că plec să-mi caut un viitor mai bun. Am plecat inițial în Olanda, am stat vre-un an, lucram ca șofer și bucătar într-un restaurant grecesc. După un an am plecat în Spania din diferite motive personale, și acolo am stat 11 ani. Am lucrat ca șofer pe camion, ospătar, bucătar, barman la discoteci, vindeam cărți de credit pe stradă (nu eram prea bun, n-am vândut niciuna), electrician, instalator, până la urmă am rămas în restaurante unde am ajuns manager la unul dintre cele mai apreciate restaurante de top din Barcelona, până ce a început aviația și am început să cred în vise.
AS: De când ești pilot și ce te-a determinat să urmezi această meserie.
A.N: Am început primul curs în 2012, și am obținut prima licență pentru avioane mici în 2013. Cu toții visăm, ne propunem proiecte înalte dar e mai comod pe canapea. Eu făceam la fel, munceam mult, dar și distracția era pe măsură, nu-mi pare rău, ma gândesc că toate la timpul lor. Am cunoscut o persoană minunată într-o zi, lucram la un restaurant și m-a întrebat ce vreau să fac în viață? Continui ca ospătar sau vrei altceva? I-am spus că mereu mi-am dorit să fiu pilot, și cu o simplă întrebare, mi-a schimbat cursul vieții. De ce nu ești?… A fost cea mai mare (și bună) palmă care puteam să o iau. Am început să mă documentez și în 6 luni eram înscris la curs. Lucram câte 12-14 ore, mergeam 4 la curs, si in 2016, după 4 ani, am primit licența de pilot comercial, care îți dă dreptul să zbori pe orice tip de avion comercial.
AS: Câte ore de zbor ai și care a fost cel mai lung zbor?
A.N: Momentan am vreo 1400 de ore de zbor în diferite tipuri de avioane mai mici. Am zburat câteva luni în Belize, Mexic, Guatemala, Honduras. M-am întors ca Instructor de zbor în Barcelona, am făcut supraveghere și fotografie aeriană prin Europa și acum sunt pe linie aeriană cu bază în Cluj Napoca. Cel mai lung zbor a fost cred un Barcelona – București. În linie aeriană îți ia 3 ore și ceva, eu l-am făcut cu un avion mic, care zboară la 160-170 de km/h, si mi-a luat vreo 4 zile
AS: Cât de greu este să pilotezi un avion?
A.N: Nu este foarte greu să pilotezi un avion. Sunt proceduri foarte clare care te asigură că dacă le urmezi, totul merge bine. Pentru mine, munca se termină când închid ușa de la avion, pentru că acolo știu exact ce o să se întâmple. Grea e pregătirea, tot ce se întâmplă la sol înainte de decolare, pentru ca sunt foarte multe lucruri care nu le controlezi, nu depind de tine și îți trebuie multă răbdare și atenție
AS: Ai avut experiențe neplăcute?
A.N: Am avut câteva din cauza vremii, e din păcate unul din puținele lucruri care nu le controlăm. Vânt, furtuni, gheață. Mi s-a oprit un motor în timpul zborului… Dar nimic serios în sensul să mă gândesc că nu ies din asta… Dar emoții da, de mai multe ori
AS: Cum se poate ajunge pilot?
A.N: Perseveranță. Te împingi la limite unde simți ca nu mai poți. Muncești și înveți până adormi în picioare (credeam că nu se poate), eu am reușit. Te ridici și iar te împingi. Asta e partea practică. Teoretic sunt multe modalități care te duc la aceiași licență comercială. Poți face diferite cursuri, în părți, care îți dau flexibilitate dacă muncești, a fost cazul meu, dar puteam să muncesc. Poți face un curs de 2 ani, specific de zbor sau o facultate de 4, care te pregătește și în alte domenii ale aviației.
AS: Cât de mare este presiunea când zbori cu sute de oameni în spate?
A.N: Presiunea e foarte mare. Așteaptă-te la cei mai bun, dar pregătește-te pentru cei mai rău. Sunt sute de oameni care se bazează pe tine că o să îți faci treaba și ii duci alături de cei dragi în cel mai scurt timp și nevătămați. Înseamnă foarte mult pentru mine încrederea asta, așa că ne asigurăm și facem tot posibilul, ca totul să iasă bine. Din fericire aviația e foarte sigură, sunt oameni foarte experimentați în jur, așa că toți călătorii pot să stea liniștiți.
AS: Îți este teamă de accidente?
A.N: Nu poate să îți fie teamă. Dar trebuie să fim realiști că se poate întâmpla. Din fericire ne antrenăm foarte mult, învățăm foarte mult și ne documentăm din fiecare întâmplare nefericită ca să fim pregătiți pentru ce ne poate veni.
AS: Explică-ne un zbor. E totul automat?
A.N: Decolarea nu se face automat, suntem noi care o realizăm. Dar restul se poate face complet automat până la aterizare. Și e mult mai sigur. Calculatoarele care controlează avionul sunt mult mai precise ca noi, și este mult mai bine pentru comoditatea și siguranța călătoriei. Fără automatizare nu am putea ateriza pe vreme rea, pe ceață de exemplu, pentru că nu avem vizibilitate, în schimb avionul prin diferite sisteme, știe exact ce are de făcut.
AS: Ce planuri de viitor ai?
A.N: Nu am planuri de viitor… Sunt exact unde trebuie și vreau să fiu. M-am întors acasă după 12 ani, mi-am atins visul, faptul că pot să merg la masă cu ai mei în orice moment, nu are preț. Fugim prea mult după lucruri care ne dorim și uităm unde suntem. Așa că eu m-am așezat și savurez momentul. În schimb, pe plan profesional continui liceul la seral anul acesta, și după aceea o să merg la facultatea de psihologie. Îmi place să-mi întrec limitele, să învăț din orice și trebuie să creștem ca oameni, ca profesioniști.
AS: De mult timp am vrut să prezint cititorilor noștri metodologia de zbor a unui avion. Mulțumim că ne-ai împărtășit din experiența ta de instructor de zbor și pilot. Succes pe viitor.
Attila Nagy: Mulțumesc eu pentru că v-ați gândit la mine și Zoly. Nu credeam că mai sunt publicații care să promoveze omul de rând. Felicitări pentru ce faceți în zona noastră.
Despre Zoly pot spune multe, ne știm de când eram copii, de când băteam mingea pe zgura stadionului din Câmpia Turzii. Un băiat deosebit, muncitor și ambițios. Drept dovadă că a ajuns unde a ajuns. Activitatea sa este una intensă și apreciată de majoritatea criticilor din Spania. Cu un bagaj de cunoștințe clar, Zoly străbate lumea promovându-și cartea care face referire la importanța femeii în zona viticolă internațională.
Mai jos, câteva rânduri importante cu și despre „Licoarea lui Bachus”
AS: Cu te ocupi în acest moment?
Zoly Nagy: În ultimii 5 ani m-am dedicat vânzării fericirii cu ajutorul vinurilor și a gastronomiei în Barcelona. Printre altele, degust vinuri în mai multe competiții naționale și internaționale. Iar seara fac degustari de vinuri si tururi culinare pentru firma FOOD LOVER TOUR.
AS: De unde pasiunea pentru vin?
Z.N: Pasiunea pentru vin, vine defapt de la pasiunea pentru călătorie. Când eram mai mic îmi doream să fiu ghid turistic, pentru că mereu mi-au atras atenția limbile străine. Vorbesc și scriu în 5 limbi străine și învăț chineza. După 3 ani în Barcelona, am început să vizitez crame și să profundez mai mult această industrie. Când am vazut oamenii care sunt în spatele sticlelor de vin, sincer îți spun, dacă nu aș lucra în domeniu, aș plătii orice ca să mă pot ocupa cu așa ceva. Când mi-e dor orașul meu, Câmpia Turzii, beau un vin de de lângă Turda, și atunci mirosurile și gustul vinului mă transportă la origine. A face o artă din a călători este posibil. Vinul este singura băutură care te transportă și îți permite să călătorești fără a părăsi locul, fără ca natura să-și piardă locul important ca țintă a călătoriilor. Cramele si podgoriile oferă totodată iubitorilor de vin, peisaje încântătoare, iar oferta culinară și norocul de a putea degusta cu producătorii cele mai bune vinuri din lume, sincer m-a copleșit.
AS: Ce face mai exact un somelier?
Z.N: Un bun somelier este o persoană cu studii și de cele mai multe ori este un profesionist al bunului gust și al satisfacției. Este o meserie unde trebuie să îți placă istoriile care sunt în spatele unei familii sau crame, iar tu să ajuți ca povestea podgoriei să o cunoască clientul final. Un somelier bun este un povestitor și este persoana care conectează consumatorul final cu istoria vinificatorului. El este chelnerul de vin care vă face dintr-o mâncarea excelentă și o zi de neuitat datorită selecției vinurilor alese cu grijă. Somelierul este până la urma un personaj multilateral dezvoltat și specializat într-o anumită ramură agro-alimentară: nu neaparat doar vinuri, poate fi și bere, ape minerale, sake cafea, uleiuri de măsline, brânzeturi dar și ciocolată, ceai, etc.
AS: Ai scos cărți. Ce te-a determinat să te apuci de scris?
Z.N: Din copilărie, am fost bun la compunere și daca îmi placea subiectul, puteam fără probleme să fac compuneri de 20 pagini. Vinul ajută să scrii mai bine și peisajele podgoriilor m-au inspirat mult, iar oamenii pe care îi cunoști în aceste călătorii sunt un motiv extraordinar pentru care trebuie să ieși cât mai des din casă, să te urci în masina și pleci la un drum care este în afara zonei de confort. Într-o călătorie în China am văzut industria vinului foarte misogină, mereu a fost dominată de bărbați, o profesie ce apăra mereu superioritatea naturală a bărbaților față de femei iar acest lucru prezintă semne în comportamentul lor, de-a lungul h
istoriei. Femeile mereu au fost partea invizibilă a acestei profesii, unde de multe ori n-au putut să fie protagoniste din cauza patriarhiei, unde întotdeauna strălucea omul casei. Dar defapt cine mergea la cules la 40 de grade, sau cine aplica tratamente viței de vie? Erau ele, femeile. Fiind o plantă sensibilă la ger și viscol, e nevoie de lucrări atente de pregătire și îngrijire a acesteia. Înainte și pe durata întregii ierni, mereu era femeia cea care era responsabilă de aceste activități. Mai ales pe timpul războaielor mondiale. Aproape în toata Europa, în timp ce bărbații erau la război, ele au fost puse în multiple ipostaze noi: cea de cap de familie, de administrator al bunurilor familiei, de muncitor în agricultură, vie, îngrijitul animalelor, în fabrici și educația copiilor. Când femeile, de nevoie și-au asumat muncile bărbaților, de multe ori au reușit să îndeplinească aceste funcții mai bine ca ei, în multe cazuri. Pentru asta am făcut cartea, am încercat să fac un umil omagiu, vrând să le multumesc pentru că în ziua de azi avem vin pe masa, datorita acestor femei care nu au renunțat niciodată la greu și au gasit timp pentru toate aceste sarcini.
AS: Despre ce e vorba în carte?
Z.N: Cartea s-a editat în 2 limbi, spaniolă și engleză. Începe cu primele pagini unde scriu despre rolurile asumate de aceste femei, unde ele au demonstrat, încă o dată, că îi pot suplini pe bărbaţi şi că sunt egalale lor. Văzând că ele lucreaza cot la cot cu ei, iar dupa acea se confruntă și cu problema diferențelor de remunerare și de pensie comparativ cu bărbați, nu mi s-a părut corect. Tot ce au facut, și au îmbunătățit în această industrie, trebuie recunoscut. Unde apar ele, totul merge ca pe roate. Apoi se pot citi 57 de istorii din toata Spania despre femei care lucrează în crame sau sunt din familii istorice care mereu s-au dedicat la vinificație și la comercializarea vinurilor de-a lungul anilor. Ele sunt pentru mine cele mai importante din toata țara, sunt reginele viilor. Sper și cred că femeile din mediul rural trebuie să devină mai vizibile, sunt foarte bine pregătite, foarte multe dintre ele au facut școala și au lucrat pentru multe podgorii din întreaga lume. Ele au fost inspirația mea pentru a face aceasta carte și sunt foarte mulțumit. Suntem deja în a 2-a editie, iar cartea este nominalizată la premiul Gourmand Awards pentru „Best of the World”. În iulie am să mă duc la Macau (CHINA) pentru că reprezint Spania în finala mondială. Anul trecut s-au trimis 7000 de cărți în 200 de tări. Fiind prima carte scrisa în spaniola, limba care nu e a mea, mă simt onorat să fiu nominalizat.
AS: Care e cel mai bun vin? Românesc sau spaniol?
N.Z: Cel mai bun vin este cel care începe și se termină cu un zâmbet. Vinurile care trezesc amintiri și îți spun povești, sunt pentru mine cele mai bune. Mereu caut vinuri care le deschid cu prietenii, și în 5 minute s-a terminat sticla, asta înseamnă că e un vin foarte bun. Nu mereu un preț mare, e sinonim cu o calitate superioară. Mi s-a intamplat să deschid o butelie de câteva sute de euro, și să nu îmi placă deoarece nu eram inspirat, nu era momentul pentru acel vin. Cel mai bun vin este acel care ție îți place cel mai mult și dacă este împărțit într-o companie bună, are gust de glorie. Nu-i nicio nenorocire dacă nu știi să alegi vinul, trebuie doar să știi ce îți place. O zi proastă poate strica un vin bun, fără îndoială.
AS: Zoly, mulțumiți pentru că ai acceptat acest interviu. Am aflat multe despre această industrie, a vinului. Succes pe mai departe și în momentul când câștigi locul 1, dă-ne un mesaj!
Zoly Nagy: Adrian, îți mulțumesc ție și Ziarului 21 pentru că v-ați gândit la mine și la fratele meu. M-ați surprins plăcut și mă simt onorat când cineva din orașul meu natal, dorește să îmi facă cunoscută povestea de viață. Felicitări pentru ce faceți! Să ne auzim cu bine!
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
