Foto. Dorin Lojigan: O vizită cât o mie de cuvinte… respect, domnule Teofil Baciu!

În acest an la Câmpia Turzii, în mulțimea adunată cu ocazia evenimentelor organizate de 1 Decembrie s-a aflat și un domn care în scaun cu rotile a ținut să fie prezent la cea mai importantă sărbătoare a României, Ziua Națională.

Reporterii Ziarului 21 au surprins momentul iar știrea cu imaginea cu omul în scaun cu rotile a devenit cea mai citită știre din săptămâna recent încheiată.

În această săptămână, primarul municipiului Câmpia Turzii Dorin Lojigan s-a deplasat la domiciliul dlui Teofil Baciu pentru ai mulțumi personal pentru gestul său.

Dorin Lojigan: Dintotdeauna, mi-a plăcut să cunosc oameni, să le aflu poveștile de viață și să interacționez cu ei. Mereu am vrut să aflu ce dezvăluie o privire, un surâs, o poveste.

Un astfel de moment am avut și la manifestările dedicate Zilei Naționale a României, când, din mulțimea prezentă, privirea mi-a fost acaparată de un cetățean. Deși se afla într-un scaun mobil, având ambele picioare amputate, cetățeanul nostru urmărea cu mare interes și admirație evenimentul.

M-am interesat cine este și unde locuiește și am decis ca astăzi, să-i fac o vizită.

Domnul se numește Teofil Baciu și locuiește în cartierul Sâncrai, iar povestea lui de viață este una cu adevărat impresionantă. Vizita a fost una emoționantă, de ambele părți, domnul Baciu simțindu-se onorat de acest gest. Totodată, mi-a mărturisit că, în cei aproape 30 de ani de când a avut accidentul, nu a fost vizitat niciodată de autoritățile locale.

Cu ocazia vizitei i-am dăruit un drapel tricolor, pe care să-l poarte la toate manifestările la care va asista, i-am strâns mâna și mi-am exprimat, în mod sincer, bucuria și entuziasmul de a-l cunoaște, invitându-l totdată, să fie alături de noi, la evenimente organizate de Primăria Municipiului Câmpia Turzii.

Astfel de oameni, care reușesc să ducă o viață normală, în ciuda faptului că viața le-a fost potrivnică, sunt exemple pentru noi. Ei ne demonstrează, în fiecare zi, că nu există „nu se poate”!

Vă mulțumim, domnule Baciu!