Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală,vom prezenta începând din acest număr, prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac.
Eseuri contra uitării. Școala Primară de Stat -Școala nr 1 Câmpia Turzii
Continuând cu prezentarea de clădiri ce nu mai există în ,,geografia” orașului Câmpia Turzii, să pun puțin în lumină acum acel locaș de școală din plin centrul orașului, care nu mai poate fi văzut azi decât în imaginea de pe suportul hârtiei fotografice.
Era așezat în Piața Mihai Viteazul, pe locul unde se află aripa dinspre Primărie, a blocului de locuințe și magazine situat peste drum de blocul turn. Pentru a vorbi despre zidirea respectivei clădiri a școlii din Ghiriș trebuie să ne întoarcem în urmă cu 110 ani, la 1894. Atunci s-a înfăptuit de către Parohia Reformată clădirea Școlii Elementare confesionale, dependentă de parohie. Pentru ca apoi, prin intervenția directă a statului austro-ungar, aceasta să devină, la puțin timp, Școala Elementară de Stat maghiară. Era o construcție în formă de L, pe un singur nivel, construită din cărămidă și cu acoperișul de țigle, suprafețele ambelor ramuri înscriindu-se în limitele cadrului dreptunghiular, dispunându-se de 4 săli de clasă, cancelaria aflându-se într-o căsuță din curtea școlii.
În circumstanțele alipirii Transilvaniei la patria-mamă (1 decembrie 1918), în vara anului 1919 are loc trecerea clădirii în prprietatea statului român și transformarea Școlii de Stat maghiare în Școala Primară de Stat românească, cu secție maghiară.
Cu vremea, devenind acută insuficiența spațiului de școlarizare, s-a impus extinderea localului. Noul corp de clădire ce i s-a adăugat în anii 1935-1936 reprezenta o aripă separată cu două săli de clasă, cancelarie pentru învățători și birou pentru director. În timpul ocupării comunei de către trupele inamice, germano-ungare în primele zile ale lunii septembrie 1944 și luptele armate care s-au purtat apoi aici timp de patru săptămâni au produs distrugeri și înstrăinări de materiale didactice aflate în școală. După îndepărtarea frontului, localul școlii a devenit spital militar sovietic (10 martie – 1 septembrie 1945), răstimp în care s-au produs deteriorări ale clădirii aceasta fiind restaurată curând de către Industria Sârmei SA.
Prin legea de reformă a învățământului din 3 august 1948, Școala Primară de Stat capătă denumirea de Școala Elementară de 7 ani, iar începând cu anul 1962-1963, primește numele de Școala Generală de 8 ani nr. 1.
În toamna anului 1972, Școala Generală Nr. 1, și-a mutat sediul în noul edificiu situat în cartierul ,,Orașul muncitoresc” (azi cartierul de Sud); faptul n-a însemnat totodată pentru vechea clădire încheirea rolulului ei de local de școală. A continuat pe mai departe să ființeze ca anexă aparținând Liceului teoretic, pentru jumătate din clasele paralele I-IV rămase pe loc.
În 1979, vara, respectiva clădire și-a încetat existența ca local de școală. Părăsită a rămas încă în picioare, menținându-se până în 1980 când buldozerele și utilajele au intrat în acțiune de dărâmare cu scop de ,,sistematizare și urbanizare a zonei centrale a orașului”. Și uite-așa, s-a mai pierdut o părticică din moștenirea edilitară lăsată Ghirișului de altădată.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
