Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală,vom prezenta prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac. (A consemnat Lăcătuș Nicușor)
FOSTA PRIMĂRIE
de Mircea Nicolae Nemeș
Cine se ducea – fie și acum două decenii și jumătate – pe trotoarul din dreapta al celei mai frecvente artere de circulație a Câmpiei Turzii, dinspre Librărie până la Clubul Muncitoresc (n.r. Palatul Cultural ”Ionel Floașiu”), ori venea în sens contrar, trecea pe lângă o clădire cu destinație publică. Nimic, nici un indicu nu arată azi că aici fusese înainte Primăria veche. Ocupa o poziție de colț, la răscrucea străzii Laminoriștilor cu strada Andrei Mureșanu și strada Dr. Ioan Rațiu, alăturea de Biserica Reformată, pe locul unde în momentul de față se află blocul-turn.
Era o construcție simplă de tot, mai mult decât modestă pentru o asemenea instituție oficială, lipsită de elemente arhitehtonice, având un singur cat, croită după un tipar ce se asemăna ca formă (având planul în U) cu localul Școlii Primare de Stat, cu zidurile alcătuite din cărămidă și acoperișul îmbrăcat cu țigle.
După cum am putut afla din știrile de care de dispune, ridicarea acesteia s-a petrecut ,,în jurul anilor 1913”.
Aici a fost Primăria până la mutarea ei în fostul sediu al Preturii, acolo unde se găsește și acum, intervenită în anul 1951 (poate în 1952), pentru ca apoi încăperile acesteia să adăpostească birouri ale unor instituții (Secția agricolă a Sfatului Popular, Sectorul de gaz metan) și chiar locuințe pentru două familii.
Până la urmă…
Până la urmă tot ce s-a spus referitor la demolarea localului Școlii Primare de Stat este valabil și în privința fostei reședințe a Primăriei, ce făcea parte dintr-un ansamblu de construcții considerate de edili ,,învechite” îngrămădite de-a lungul timpului în perimetrul centrului Câmpiei Turzii: sub impulsul eradicării vechiului, urmărind să se facă loc înnoirii Centrului civic, la începutul anilor ”80 a căzut victimă târnăcoapelor și buldozerelor. Act final – ar fi drept să arăt – nu l-a regretat nimeni nicidată.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
