Eseu contra uitării – 100 de la nașterea localității Câmpia Turzii
Dragi cititori, pentru a cunoaște cât mai bine istoria acestei localități dar și a personalităților care au contribuit din plin la dezvoltarea economică, socială și culturală, vom prezenta prin bunăvoința familiei, lucrări scrise de Mircea Nicolae Nemeș și Valer Deac. (A consemnat Lăcătuș Nicușor)
100 de la nașterea localității Câmpia Turzii
Orașul de azi Câmpia Turzii, s-a format prin contopirea a două așezări rurale alăturate, și anume Ghiriș Arieș (sau Ghiriș) și Ghiriș Sâncrai (sau Sâncrai).
Din documentele vremii rezultă originile etimologice ale cuvintelor ce exprimă numele celor două așezări și grafa acestora în diverse forme. Astfel:
Sâncraiul
Localitatea este atestată documentar prima dată în anul 1219 și este numită drept Sancti Regis (sat al Sfântului Rege) – termen evident latinizat, întâlnit în documentele din secolul al XIII.
Ghirișul
Numele localității apare menționat prima dată sub forma unei sintagme în anul 1292 și anume Gerusteleke (în traducere liberă ”Pământul/ Locul lui Gerus”).
Câmpia Turzii
Abordând problematica toponimului Câmpia Turzii, să vedem de unde și în ce conjuctură s-a născut ideea ca localitatea să se numească, astfel. S-a apelat la memoria colectivă a localnicilor, cercetând trei declarații înregistrate în anul 1977 ale unor octogenari. Din mărturiile lor reiese că imediat după terminarea primului război mondial, denumirea Stației de cale ferată a fost schimbată din ”Aranyos Gyeres” în ”Câmpul lui Mihaiu”. Această denumire reiese din mai multe documente ale vremii. Într-un raport al Poliției din Turda, înaintat Procuraturii Generale din Cluj, scris în 24 octombrie 1920, păstrat în original, apare menționată printre altele, fabrica de cărămidă din Câmpul lui Mihaiu (este vorba de fabrica Industrială de Lut). Realitatea a fost că, oficial, numele localității nu era Câmpul lui Mihaiu, de vreme ce din documentele administrației locale de stat, cât și parohiale, din periada 1920-1925, rezultă că aceasta a continuat să se numească, tot timpul Ghirș-Arieș. Sintagma Câmpul lu’ Mihaiu se referă doar la Stația de cale ferată, deci denumirea gării nu era, ca în alte cazuri, la fel cu numele localității.
Din mărturia lui Alexandru Fekete reiese că s-au iscat discuții, polemici chiar în rândul intelectualilor localnici, referitor la numele afișat la gară. Unii fiiind de părere că nu ar trebui să se numească Câmpul lui Mihai (numele fiind mai puțin cunoscut), ci Câmpia Turzii (nume arhicunoscut, ca având profundă rezonanță și semnificație istorică).
În această confruntare, cei mai ,,vehemenți” din cele două partide s-au dovedit a fi medicul ghirișan Paul Sârbu și preotul unit din Sâncrai, Teodor Bordan. În 1922, de comun acord cu autoritatea locală, se hotărește ca numele gării să fie Câmpia Turzii. Când la începutul verii anului 1925 s-a pus în discuție ce nume să se dea viitoarei comune care va rezulta din proiectata unificare teritorial-administrativă a Ghirișului cu Sâncraiul, toată lumea a fost de acord ca ea să fie denumită Câmpia Turzii.
Drept urmare la 25 iunie 1925, Prefectura județului a înaintat Ministerului de Interne ” tablourile cu lucrările și propunerile referitoare la noile împărțiri și numiri ale comunelor din acel județ, în care figurează și ”plasa Câmpia Turzii, cuprinzând încă cinci comune din zona învecinată: Viișoara (fost Agârbiciu), Triteni, Ceanu Mare, Luna și Călărași.
Prin decretul regal 2456 din 25 septembrie 1925 publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr 220 din 7 octombrie al aceluiași an, la pagina 11118 s-a consfințit noua denumire. Aceasta constituie așadar ”certificatul de naștere” al noului nume al localității Câmpia Turzii.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
