România a devenit acum 15 ani membră a Uniunii Europene. De 11 ani bate la ”porțile spațiului Schengen” dar în van.
Joi, 8 decembrie, la ședința Consiliului Justiție și Afaceri Interne a Uniunii Europene, Austria și Olanda au lăsat iarăși România pe dinafara Spațiului Schengen.
În acest spațiu, ce include teritoriile a 26 de state, din care 22 aparțin Uniunii Eurpene și patru (Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Elveția), Uniunii Liberului Schimb, se circulă liber, fără control la frontiere, ceea ce favorizează dezvoltarea economică a țărilor membre. Spațiul Schengen este denumit astfel după numele unei localități din Luxemburg.
Statele UE au decis joi, 8 decembrie, să admită Croaţia în spaţiul Schengen, de la 1 ianuarie 2023. Astfel, controalele la graniţă vor fi desfiinţate. Anunţul a fost făcut la Bruxelles de preşedinţia cehă a Consiliului European. În schimb, pentru admiterea României şi Bulgariei în spaţiul Schengen nu a existat unanimitate. Iniţial, se preconiza admiterea tuturor celor trei state membre ale UE în spaţiul Schengen, dar Austria s-a opus admiterii României și Bulgariei, iar Olanda nu a acceptat Bulgaria, dar cum această țară era ”la pachet”cu România, ambele state au rămas pe dinafară. Problema admiterii României în Spațiul Schengen se va rediscuta, cel ami devreme, peste șase luni.
Primele reacții în țară nu au întârziat să apară. Potrivit postului de televiziune german Deutsche Welle, decanul Facultății de Științe Politice din cadrul Universității București, prof. univ. dr. Cristian Preda, a reacționat la decizia miniștrilor de Interne și de Justiție ai țărilor din UE (Consiliul JAI): „România a ratat obiectivul pe care-l are de mai bine de un deceniu și nu va intra în Schengen peste trei săptămâni. Sunt de vină miniștrii Bode și Predoiu care gestionează cele două domenii acoperite de Consiliul JAI, și anume Afaceri Interne și Justiție. Ei nu au pregătit din vreme răspunsuri la întrebările care erau puse în mai multe state-membre. S-au trezit abia când a fost clar că va intra Croația și au încercat să folosească pretextul agresiunii rusești în Ucraina pentru a prinde trenul Schengen, plecat deja din gara Zagreb spre toate destinațiile din UE.
Campania de lobby a fost una agresivă, alcătuită din amenințări la adresa olandezilor și austriecilor. În loc să caute cooperarea, pentru a clarifica anumite nelămuriri, oficialii români au ales confruntarea. S-a mers departe: deputați, inclusiv europeni, ca și miniștri din guvernul de la București au amenințat cu boicotul comercial sau cu arestarea unor directori de afaceri austrieci. S-a văzut acum că, la 15 ani de la aderare, mecanismele de decizie din instituțiile europene nu sunt cunoscute de către cei care reprezintă România. Ca și-n alte ocazii, președintele țării, Klaus Johannis, a reacționat cu mare întârziere. El a căutat să obțină sprijinul cancelarului austriac. Nu a reușit. E un eșec nemaivăzut. Nici unul dintre predecesorii săi nu a fost pus într-o situație atât de stânjenitoare de către un partener european.”
România nu a fost admisă nici de această dată în Spațiul Schengen, dar, pare-se că pentru prima dată miniștrii români au răbufnit. Dar o întrebare, vizavi de amenințările proferate la adresa oficialilor austrieci persistă: Dacă au amenințat cu arestarea unor directori de afaceri austrieci, se presupune că miniștrii români de la Interne și Justiție, Bode, respectiv Predoiu, au cunoștință de niscaiva fărădelegi comise de aceia. Dacă-i așa, de ce nu s-au luat măsurile legale la vremea potrivită? Pentru că povestea, aruncată pe tapet acum tare seamănă a șantaj! Să fie amenințările acestea o expresie a stării de disperare? Ce motive ar avea miniștrii Bode și Predoiu să fie disperați? Să-i sperie perspectiva pierderii portofoliilor în asemenea măsură? Nu-i de crezut. Doar au mai fost maziliți din funcția de ministru și nu au murit. Ce poate să fie atunci?
Pe de altă parte, Cristian Preda, decanul Facultății de Științe Politice din București, aprecia că președintele Klaus Johannis, adeptul strategiei ”pas cu pas” pentru atingerea scopului urmărit, a reacționat iarăși ”cu mare întârziere”. Bomba cu efect întârziat de la Cotroceni s-a comportat și în acest caz precum o fumigenă. S-a învăluit în fumul indeciziilor. Ce văd românii după risipirea ceții?
Același prezident imobil în vorbă și în faptă, ce pare preocupat doar de ședințele sale de schi și de golf.
Cazul ”Schengen” demonstrează încă odată, dacă mai era nevoie, falimentul clasei politice românești. Dar apariția unor demisii de onoare, după acest scandal, ar isca o mare rumoare.
La halul de separație a puterilor de stat în România, unde miniștrii sunt dimineața parlamentari și după masa fac rocada între Legislativ și Executiv, un singur judecător poate consacra, întâi de fapt, apoi de drept, starea falimentară a clasei politice autohtone: poporul român.
Doar primenirea, la sânge, a clasei politice, poate garanta îndeplinirea dezideratului aderării României la Spațiul Schengen. Altfel și acest țel, la fel ca și altele, precum dezvoltarea țării și asigurarea bunăstării generale a poporului râmăn niște simple vedenii, iluzii din conturul căroar se întrupează iamginea unei Fete Morgana, ce-i amăgește mereu pe români, călători fără speranță prin deșertul corupției, al sistemului clientelar promovat de către politicieni avizi de voturi, ce seamănă în urma sa doar rodele incompetenței, ale trândăviei și ale obrăzniciei, înălțate la rangul virtuților de o clasă politică decadentă.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
