Editorial: Vampirii neocomunismului
de Emil HĂLĂȘTUAN
În neocomunism, sau în marxismul cultural, ideologie promovată de partidele progresiste, în fapt instrumente folosite pentru proliferarea globalismului, s-a invocat, ca de altfel și în marxismul ”preistoric” grija față de individ drept scop pentru arestarea datelor personale. Prin intermediul Regulamentului nr. 679, privind protecția datelor cu caracter personal – GDPR, emis de Uniunea Europeană în anul 2016, în tot mai numeroase documente numele oamenilor se înlocuiește cu numere, practică folosită în pușcării, pentru transformarea deținuților într-o masă amorfă, similară turmei, pentru a evita astfel lipsa de reacție a oamenilor în fața a fel de fel de abuzuri, prin anularea personalității acestora.
Simpla pronunțare a unui nume declanșează, inevitabil, formarea unei imagini a persoanei care poartă acel nume. În schimb, un număr conferă o tentă impersonală, ceea ce, printre altele, are drept efect lipsa emoțiilor generate de un fat sau de o situație (X s-a îmbolnăvit. ”Vai, bietul de el”) ceea ce conduce spre lipsa reacțiilor necesare pentru stoparea abuzurilor, sau spre anularea încercărilor de ajutorare a semenilor aflați în nevoie. ”S-a îmbolnăvit 4118!” nu spune nimic. ”I s-a făcut rău lui Vasile” oferă imediat imaginea unui om care s-a înbolnăvit și care, în consecință, are nevoie de ajutor.
Și emoțiile situate la polul opus, bucuria pentru reușitele cuiva, prețuirea pentru performanțele altcuiva, în diverse domenii cad în desuetudine odată cu înlocuirea numelor printr-o înșiruire de cifre seci, impersonale. Penrtua continua cu exemplul precedent, numele Vasile reprezintă ștampila, marca ce definește o ființă umană. Iar omul poate realiza performanțe în diverse domenii. În aceeași ordine de idei, 4118 nu sune nimănui nimic. Iar nimicul nu poate realiza nici lucruri bune, nici fapte rele. Adică nu trăiește. Și dacă nu trăiește, nu există, decât fictiv, doar pentru a ocupa o rubrică oarecare, într-un document oarecare.
În vremurile ”odioase” circula o glumă potrivit căreia în China fotografiile pentru buletinul de identitate se cumpără din tutungerii! Dar iată că zicala potrivit căreia ”de ceea ce îți este frică nu scapi” își dovedește valabilitatea încă odată.
Partea lumii căzută pradă tendințelor globaliste a scăpat de comunism, botezat, din rațiuni lexicale, cu numele de Dracu, pentru a da de neocomunism, sau marxism cultural, sau progresism, ceea ce denumește pe același Tata Dracului!
Asemeni drumului spre Iad și drumul spre totalitarismul globalist este pavat cu bune intenții. După ce, cu scopul declarat al ocrotirii persoanelor, oamenii tind să dobândeadcă condiția unor deținuți, trăitori într-o pușcărie virtuală, căreia majoritatea covârșitoare a populației acesteia nu-i sesizează zidurile, arhitecții marxismului cultural fac acum pași, din ce în ce mai mulți și mai repezi, pentru desființarea banului, și aceasta una din trăsăturile ddefinitorii ale orânduirii comuniste.
Recentele măsuri promovate de Guvernul României, pentru limitarea operațiunilor de plată cu bani cash, sau cu numerar, se circumscriu ideii de transformare a omului într-un sclav supus arbitrariului creditului social.
În traducere, pentru a obține mijloacele necesare traiului, îmbrăcăminte, hrană, coniții de locuire, acces la sănătate, la educație, la cultură, etc, omul va continua să facă bani, la fel ca și până acum. Numai că în prezent, prin plafonarea sumelor, exprimate în monedă reală, de care un om va putea dispune, din banii săi, între individ și nevoile sale se interpune banca! Prin plafonarea sumelor cash ce sse pot retrage din bancă de către o persoană, Guvernul Ciolacu a făcut un pas important pentru aplicarea creditului social în România.
Odată precedentul creat, în virtutea unor dispoziții primite direct de la guvernanți sau de la interpușii ce acționează la ordinul primilor, băncile vor putea dispune de sumele pe care le poate cheltui o persoană, din banii săi proprii! În ceea ce orivește temeiurile juridice ale plafonării sumelor cash de care poate dispune o persoană, din avutul său particular, oare imixtiunea intenționată de guvern nu seamănă cu instituirea unei tutele, dispusă de instanțele de judecată asupra unei persoane lipsite de discernământ?
La cum își aleg românii, din 1990 încoace, persoanele cărora le încredințează administrarea intereselor, respectiv a averii publice, s-ar putea ca însuși aleșii nației să-i considere chiar lipsiți de discernământ.
Conferirea de puteri discreționare unr instituții, investite cu dreptul deplin de administrare a banilor ce aparțin persoanelor fizice va contribui și la dispariția, treptată, a banilor reali.
În acest caz, banii, considerați sângele economiei, ar dispare după mai bine de 2600 de ani de la apariția monedelor, o necesitate obiectivă, determinată de dezvoltarea producției de bunuri. În virtutea intențiilor de plafonare a circulației monetare, manifestate de către guvernanți, s-ar putea că actualul premier, Marcel Ciolacu, să rămână în posteritate cu supranumele de Vampirul, pentru că vrea să sugă sângele economiei românești!
N.R: Primele monede de formă circulară, cu o greutate controlată și garantată de o autoritate statală, au apărut în urmă cu circa 2.600 de ani în Lidia, un regat din Asia Mică (Turcia de astăzi), de pe al cărui teritoriu se exploatau minereuri de aur și argint. Bogăția regelui lidian Cresus, a cărui sursă principală erau minele de metal prețios, a rămas legendară, așa cum povestește părintele istoriei, Herodot.
Cercetările arheologice și descoperirile întâmplătoare demonstrează că pe teritoriul României au circulat bani încă din anii 1500-1400 î. Chr.
Banca Naţională a României este unica instituţie autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote şi monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. Banca Naţională a României este singura în drept să stabilească valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, desenul şi alte caracteristici tehnice ale bancnotelor şi monedelor.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
