Robotizarea – bătaie de joc la adresa cetățenilor
editorial de Emil HĂLĂȘTUAN
A început mai demult. Cu vocea aceea impersonală care îl anunța pe solicitantul unor informații sau servicii publice: ”În câteva momente apelul dumneavoastră va fi preluat de un operator”. Cele câteva momente s-au transformat, încet, dar sigur, în câteva minute, apoi în câteva zeci de minute, dacă solicitantul avea timp, nervi și răbdare să asculte, la nesfârșit, repetarea mesajului.
De cele mai multe ori, clienții renunțau. Mai reveneau apoi, odată, de două, de mai multe ori, până se îndura cineva, om, nu o voce înregistrată, să răspundă solicitării. Că lămuririle oferite într-o problemă sau alta erau mulțumitoare sau ba, nu mai prea conta. Bine că, totuși, dincolo, s-a aflat un om, în carne și oase.
Apoi, mijloacele folosite de prestatorii de servicii publice pentru a-și manifesta disprețul față de clienții care le oferă, în fond, rațiunea de a exista, s-au diversificat. Aceștia folosesc mesajele telefonice, pentru a-și anunța clienții, bunăoară că le-a sosit un colet la poștă. Dar mesajele, cu un text standardizat, nu corespund fiecărei situații particulare în parte. Atunci ”andrisantul” ar cere lămuriri.
Furnizorul de servicii, să spunem servicii poștale, are afișate două, trei numere de telefon. Degeaba! La acele telefoane nu răspunde nimeni. Și nelămuritul se vede pus în situația de a risca să piardă timp la o coadă de câteva zeci de persoane, pentru a afla ce-l doare. Și după ce consumă nervi și răbdare cu nemiluita, află că ce speră el să rezolve acolo nu se poate. ”Pentru că nu are aia, sau nu a adus ailaltă!” Bravos națiune! Mai trage odată! Persoanele înzestrate cu o doză corespunzătoare de tenacitate nu renunță ușor. Ceilalți depun armele. Sănătatea este mai importantă decât daravela ce trebuia rezolvată. Ducă-se!
Din 20 februarie s-a dat startul operațiunii de plată a facturilor prin intermediul cardurilor de energie distribuite de guvern persoanelor ”vulnerabile”. Dar năpăstuiți din punct de vedere financiar, mulți beneficiari ai cardurilor de energie constată că binefacerea guvernannților se transformă într-un chin. Cu ocazia încercărilor de a plăti facturile la energie cu acel card, au ieșit la iveală o serie de neconcordanțe între datele din cărțile de identitate, cele inscripționate pe carduri și respectiv mențiunile de pe facturi. Una din cauzele nepotrivirilor, ce fac imposibilă folosirea instrumentului de plată oferit de guvern persoanelor vulnerabile, o poate reprezenta și actualizarea necorespunzătoare a bazelor de date existente la furnizorii de energie.
Dar la gaz, bunăoară, s-au tăiat multe din mijloacele de comunicare cu furnizorul de servicii, aflate la îndemâna clienților. Doleanțele se transmit online. Dar și acolo, numai ceea ce consideră furnizorul de servicii că trebuie transmis. Solicitările nuanțate, cum ar fi cea pentru corectarea unor adrese eronate ale clientului, au devenit aproape imposibil de transmis. Există, desigur, niște numere de telefon, dar la apel răspunde ”Ioana”. O voce impersonală, a mătușii lui Ion, proaspătul consilier al premierului Ciucă, repetă, ca un papagal, câteva texte-clișeu. Că atâta poate: Pas de te înțelege cu Ioana!
Toate aceste mijloace de ”comunicare” adoptate de tot mai multe companii în relațiile cu clienții s-au transformat, cu sau fără intenție din partea cuiva, în manifestări de dispreț la adresa celor care asigură, până la urmă, profitul companiilor!
Iar fenomenul depersonalizării relațiilor cu clienții ia amploare. Recent, lanțul de supermarketuri Auchan a decis să-i oblige pe cumpărători să presteze, voluntar, munca casierilor. Adică să își cântărească, să își scaneze și să afle singuri cât au de plătit pentru marfa cumpărată. Se prefigurează un viitor apocaliptic, când ”oile bune de jupuit” nu vor putea comunica cu ”stăpânii” decât printr-o interfață impersonală, a roboților, fără sentimente, fără milă, fără empatie, într-un cuvânt fără atribuțiile umanității. Aceștia vor alcătui bariera ridicată pentru a-i împiedica pe oamenii zombificați să tulbure în vren fel buna dispoziție și huzurul ”stăpânilor”.
Dar această stare de fapt, în curs de înfăptuire, poate genera efecte perverse. Bunăoară, ce ar fi ca la alegerile din 2024 electoratul român să-i voteze pe Ioana și pe Ion?
Poate ar trebui luată în calcul și acordarea azilului social, pe lângă cel economic sau politic, solicitat de persoanele care vor să părăsească România. Disprețul și doza de birocrație administrată cetățenilor români de unele instituții publice și de unele companii private au depășit măsura! Pentru lacune în activitatea acestor instituții și companii, contribuabilul român este bun de plată. Solicit să ni se comunice codul de bare pentru mărfurile numite ”dispreț” și ”birocrație”. Ca să poată cumpăra aceste produse și amărăștenii. Nu de alta, dar să învețe să refuze să plătească plata serviciilor, pe care chipurile le oferă și a salariilor pentru cei care îi batjocoresc pe banii lor! Ar fi util și un cod de bare pentru cazul în care se vor cumpăra mărfurile menționate de la Auchan. Că se aude că ar s-ar găsi acolo mărfurile astea!
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
