Editorial: Pedepse mai aspre pentru exprimarea publică violentă
de Emil HĂLĂȘTUAN
Parlamentul României, prin Camera Deputaților, în calitate de for decizional, a decis, în ședința de miercuri, 13 mai, înăsprirea pedepselor pentru infracțiunile comise cu violență. Astfel, la propunerea premierului Nicolae Ciucă și a ministrului de Interne, Lucian Bode, pedepsele cu închisoarea, pentru lovire și alte fapte comise prin violență, prevăzute în articolul 193 din Codul Penal, se majorează cu o treime, dacă respectivele infracțiuni au produs consecințe precum infirmități, leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale, un prejudiciu estetic grav și permanent, avortul sau au pus în primejdie viața victimei (victimelor).
Premierul Nicolae Ciucă a justificat astfel propunerea sa de majorare a pedepselor în cazul autorilor de înfracțiuni prevăzute în articolul 193 al Codului Penal. „Atunci când cetățenii au nevoie de protecție în fața actelor de violență, este datoria noastră să asigurăm cadrul legal necesar. Prin modificările aduse ”ne propunem să descurajăm astfel de comportamente reprobabile” a argumentat primul ministru necesitatea înăspririi pedepselor pronunțate de judecători în cazul faptelor cu violență.
Până aici, toate bune și frumoase. Cetățenii nu pot decât să aplaude orice măsură dispusă de autorități pentru consolidarea siguranței, a ordinii și a liniștii publice. Dar premierul a ținut să mai adauge o frază declarației sale: „Am clarificat, astfel, că modificările nu îi vizează nicidecum pe cetățenii care respectă regulile democratice ale exprimării publice pașnice…”Ciucă a încercat astfel să justifice adoptarea unor amendamente aduse legii, prin care se încearcă intimidarea persoanelor care protestează împotriva unor măsuri anticetățenești, dispuse de ”stăpânire” cu scopul de a-și conserva privilegiile și statutul de ”mici dumnezei” așezați, cu de la sine putere, deasupra ”maselor” cum le place politicienilor să îi numească pe cei care i-au votat.
Astfel, participarea la o încăierare se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. În acest caz, protestatarii violenți riscă până la trei ani de închisoare. Un alt amendament prevede că „fapta persoanei care, în public, prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă”. De asemenea ”fapta persoanei care, în public, prin violente comise împotriva persoanelor sau bunurilor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani. Dacă această faptă este comisă de o persoană care are asupra să o armă de foc, un obiect, un dispozitiv, o substanță sau un animal ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime”. Dar frecvența acestor genuri de infracțiuni crește, mai ales, în cazul unor acțiuni de protest la care participă cel puțin câteva sute de oameni. Altfel, probabilitatea producerii unor astfel de fapte nu justifică deranjul aleșilor, chemați de către șeful Guvernului și de către cel al Afacerilor Interne, pentru a decide înăsprirea pedepselor prevăzute de Codul Penal pentru infracțiuni cu violență.
În ceea ce privește respectarea ”regulilor democratice ale exprimării publice pașnice” invocate de Ciucă, protestele apar ca urmare a iscării unei situații conflictuale între guvernați, oameni nemulțumiți de prestația guvernanților. În opinia premierului, cum ar trebui să își exprime aceștia nemulțumirile, astfel încât să nu aducă ”atingeri grave demnității persoanelor”? Oamenii cărora le-a ajuns cuțitul la os răcnesc de durere. Iar răcnetele se compun, adesea, din expresii ”de dulce” cu care protestatarii îi gratulează pe guvernanți. Și dacă așa stau lucrurile, recentele modificări ale Codului Penal seamănă izbitor cu un căluș vârât de autoritățile statului în gura cetățenilor nemulțumiți de prestația demnitarilor.
Conform unui alt amendament, faptele prevăzute la articolul care se referă la ultraj, comise asupra unui polițist sau militar, precum și asupra personalului silvic investit cu exercițiul autorității publice, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.
Amenințarea, lovirea sau alte violente, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul, săvârșite împotriva unui judecător sau procuror aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, se sancționează cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu jumătate – prevede un alt amendament propus de Lucian Bode.
Limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime atunci când au loc acte de lovire sau orice acte de violență sau fapte prin care se produc leziuni traumatice. În prezent, lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă
Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Da! Funcționarii statului trebuie protejați de lege împotriva abuzurilor pe acre le-ar putea suferi din partea cetățenilor. Dar aceștia din urmă cum sunt apărați, concret, împotriva abuzurilor exercitate asupra lor de polițiști, judecători sau procurori? Pe când va avansa legiuitorului un asemenea amendament actualul sau viitorii șefi ai Guvernului României?
Primul ministru a mai explicat că modificările aduse Codului Penal ”își propun să îi sancționeze mai dur pe cei care folosesc violența și să garanteze un spațiu mai sigur pentru copiii și familiile noastre”.
Ce înțelege oare Nicolae Ciucă prin ”…copiii și familiile noastre”?
Că în timp ce Ministerul Educației se screme, din răsputeri, să introducă sancțiunea exmatriculării în regulamentul școlar, potrivit statisticilor aceluiași minister, obținute cu ”forcepsul” de jurnaliștii de la portalul https://www.edupedu.ro ”din anul școlar 2016-2017 până în ultima lună a anului 2022 au fost înregistrate nu mai puțin de 54.438 de acte violente în școli. Aproape 10 mii de cazuri sunt înregistrate în anul școlar precedent, în creștere cu peste 7 mii de cazuri față de 2021. Atac la persoană – 6744 de acte, atentat la bunuri – 1326 acte de violență, alte fapte de violență sau atentate la securitate – 1289, atentat la securitatea unității școlare – 382 acte de violență.
Conform Ministerului Educației, din anul școlar 2016-2017 până în anul școlar 2021-2022, atacurile la persoană fac parte din categoria cu cele mai multe situații de violență în mediul școlar. Acest tip de agresiune reprezintă un procent de 69 la sută din numărul total de cazuri din anii menționați. (https://www.edupedu.ro).
Dar în ședința Camerei Deputaților, de miercuri, 13 mai, nu s-a auzit de vreun amendament prin care pedepsele în cazul infracțiunilor cu violență comise de elevi împotriva profesorilor să fie majorate, la fel ca și în cazul judecătorilor, procurorilor și a polițiștilor. Profesorii pot merge liniștiți la școală, să asiste la bătăi, ca și până acum, să fie amenințați, bătuți, împinși, sau înjurați.
Și atunci, totuși, asupra căror familii și copii așeza ”umbrela protectoare a legii” premierul Nicolae Ciucă?
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
