Editorial. Oaia, bugetul și ciordacii
de Emil HĂLĂȘTUAN
De peste 30 de ani, toate se întâmplă în România de parcă cineva a deschis cutia Pandorei cu prilejul revoltei populare din decembie 1989.
De atunci încoace, minciuna, înșelătoria, furtul, șmechereala, au devenit literă de lege pentru un popor scăpat brusc la troaca înavuțirii peste noapte. Și cum locurile la adăpătoarea cu bani sunt limitate, românii au adoptat, la nivel de modus vivendi, tactici menite să le asigure accesul la troacă, precum datul din coate, demolarea concurenței, întruchipată de colegi, de vecini, de necunoscuți, de oricine. Doar unicul ”Eu” are dreptul să trăiască. Ceilalți, descurce-se cum or putea.
Latră parveniții de mama focului. Flutură peste tot clișee precum: ”Pensionarii sug degeaba banii bugetului!” Consecința: Jos cu ei! Asistații sociali: ”Un lest inutil pentru finanțele țării!” Jos și cu beneficiarii formelor de ajutor social, între care se află numeroase victime ale vremurilor în care trăim, ajunși pauperi fără voința lor.
A! Prin ajutorarea sărmanilor, statul încurajează nemunca și perpetueză starea de lene a nației? Dar despre clientela politică partidelor, benefiiara unor posturi plătite gras prin ceel instituții publice, dar care nu justifică prin rezultatul muncii lor salariile primite, de la același buget, alimentat, îndeosebi, de sectorul economic privat, nu suflă niciun cuvințel ”finanțiștii” de circumstanță, erijați ad-hoc în ”salvatore de la patria”.
În general, se apreciază că din categoria asistaților sociali fac parte persoanele care primesc bani de la stat fără a presta o muncă oarecare, în schimb. Atunci, ce sunt clienții politici ce fac umbră degeaba instituțiilor unde ”tăticul partid” i-a plasat în posturi călduțe, a căror fișă le cere doar să nu facă nimic. Nu-i vorbă, la cât de competente sunt aceste ”ventuze” cărora ma-marii zilei le-au oferit un loc de supt la țâța bugetului, mai bine să nu facă, decât să facă ceva! Și, dacă ipochimenii primesc bani pentru nemuncă, unde trebuie inclusă armata clientelei politice, asigurătoare de voturile de care au nevoie binefăcătorii lor pentru a-și perpetua rămânerea în funcțiile de demnitate publică, ce se distribuie cu ocazia feluritelor tipuri de alegeri? Nu seamănă acești ”tăietori de frunză la câini” cu asistații sociali, categorie atât de hulită într-o țară în a cărei vistierie cam bate vântul?
În aceeași ordine de idei, din categoria beneficiarilor de bani nemunciți nu fac oare parte și niscaiva parlamentari, stipendiați cu sume grase, numai și numai pentru că fac parte din masa votanților, care girează inițiativele legislative avansate de stâlpii puterii, fără a se mai obosi să le treacă prin filtrul gândirii proprii. Că ”cine gândește, poate sărăcește”. Și ”mormolocii” și-au însușit demult această lecție. Și uite cum proverbul ”Tăcerea este de aur” se aplică stricto senso!
Iar premierul în funcție, Marcel Ciolacu, de la PSD se dă de ceasul morții să facă rost de bani pentru a a alimenta un buget pe ducă. Dar pentru ce cheltuieli este nevoie de bani? Armata amploaiaților din instituțiile publice este supradimensionată, dar guvernanții se ferec ca dracul de tămâie să dispună reduceri de personal în curtea cu voturi. De ochii lumii, s-au creat, din pix, vreo 200 de mii de slujbe, care peste 24 de ore au dispărut! Și contribuabilul mai puțin avizat, nehârșit în coțcării politice, crede că s-a început curățenia și deratizarea atât de necesară prin cele instituții ale statului, multe inutile, ca de exemplu puzderia de agenții guvernamentale.
Dar Ciolacu face ce au făcut și predecesorii săi. Jupoaie oaia, iar apoi așteaptă să-i crească lâna, ca să mai aibă ce tunde. Țintele culegătorilor de taxe și impozite au fost și au rămas întreprinderile mici și mijlocii. Pentru că acestea ”e multe” și, per ansamblu, procentul celor care au pile la stăpânire este mic. Cât despre multinaționalele care, de ani de zile raportează doar pierderi sau profituri infime, pentru a se eschiva de la plata impozitului datorat statului român, guvernanții nu se ating de acestea.
Cum să se lupte cu coloșii din economia românească, când Ciolacu nici barem pe ”regii păcănelelor” nu i-a pus cu botul pe labe, după cum promitea?
Este treaba premierului ce va face mai departe pentru însănătoșirea finanțelor țării. Dar dacă va continua precum a început, să nu se mire dacă își va câștiga, din partea nației, porecla de Păcănel Ciordacu! 
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
