Învățământul, în colaps
de Emil HĂLĂȘTUAN
Recent încheiata grevă a dascălilor a repus pe tapet problema cancerului ce macină învățământul românesc.Și, ca orice formă de cancer, boala nu a atacat organismul din afară, prin niscaiva agenți patogeni externi, ci s-a manifestat din interiorul sistemului.
Profesorii văd numai problema salarizării, rezolvată prin grevă după rețeta ”bine și atât decât deloc” iar eforturile guvernanților s-au îndreptat și de această dată, doar spre cosmetizarea problemei. Nimeni nu caută soluții pentru scoaterea educației din mocirlă. Unii nu vor, alții nu pot. Programul ”România educată” s-a dovedit un bluff, mare cât inițiatorul său. Și mai mult decât atât!
Legea Educației, în forma actuală, joacă rolul pernei aplicate pe fața muribundului, pentru a-l ”ajuta” să sfârșească mai repede cu viața!
Degringolada din educație a început după înlăturarea regimului dictatorial ceaușist. Reforma din Educație, așa cum a fost concepută, a împins învățământul pe toboganul neputinței. Pentru că, vorba unui clasic în viață, pentru a se ridica, țara trebuie să ajungă întâi la Fundul curbei. Și de peste 30 de ani, adormită de sloganurile răcnite în decembrie 1989, anesteziată de senzaționalismele ce se succed cu o dărnicie demnă de scopuri mai bune, societatea românească merge, din reformă în reformă, spre Fundul curbei.
Iată, câteva măsuri nefericite promulgate în numele Reformei! Întâi a fost încărcarea programei școlare. Elevii au fost nevoiți să studieze un maldăr de discipline de învățământ, deși folosul învățării unora din acestea a fost și a rămas discutabil. Apoi, alte bâjbâieli, comise din inetres îngust, de gașcă, sau, pur și simplu din nepricepere, au culminat cu introducerea admiterii pe ”bază de dosar” atât la licee cât și la majoritatea facultăților. Asta a însemnat că examenul clasic de admitere a fost înlocuit cu un criteriu ce s-a dovedit păgubos: Media generală dintr-un întreg ciclu de studiu. Astfel toate materiile predate au devenit de maximă importanță. Orice notă mai mică, primită de elevi la discipline de învățământ pentru care nu dovedeau nici o aplecare, sau nu dispuneau, în bagajul genetic, de unele dexterități, cum ar fi talentul muzical sau cele sportive, putea atârna greu în economia admiterii.
Și, pentru a rezolva problema, a început sarabanda meditațiilor. Pentru orice materie de învățământ și cât mai de timpuriu. Guvernul a rezolvat astfel problema salariilor dascălilor, mult mai mici pe vremea meditațiilor încrucișate sau ba. Diferența o suportau părinții, din buzunarul propriu. Cum funcționa morișca meditațiilor? Mergea părintele la școală, să se intereseze de ce copilul său ia note mai mici la discipline de învățământ precum, bunăoară, matematica sau româna. Profesorii le explicau părinților că, pentru a-și amelira performanțele școlare, odraslele lor necesită mai multă atenție, au nevoie de o pregătire specială. Că într-o clasă cu peste 20 de elevi, nu pot beneficia de atenția necesară. Cum se rezolva problema? Prin meditații! Sistemul s-a extins, de la disciplinele de bază, la toate materiile. Că la calcularea mediei generale, o medie trimestrială sau anuală de, să zicem, nota 6, avea aceeași pondere, indiferent de materia la care se consemna acea performanță școlară mediocră.
Apoi părinții potenți finaciar sau care dețineau/dețin anumite poziții în ierarhia socială, stabilită mai mult pe criterii politice, decât pe priceperea poftitorilor la asccensiune pe scara valorilor, au început să folosească metode de constrângere asupra profesorilor care nu consimțeau să noteze cu medii mari contraperformanța școlară. Progeniturile răsfățaților soartei trebuie să învețe la un liceu de prestigiu, să urmeze apoi o facultate, cu mai mult sau mai puținprestigiu, pentru că., în fopnd, doar diploma contează! ”Iar profesorii, în fond niște coate-goale, nu au decât să se conformeze dorinței mahărilor. Că doar nu i-o durea pixul!”
Din cauza educației primite acasă, unde copiii sunt îmvățați să facă doar ceea ce vor, să nu asculte de nimeni și de nimic, că doar trebuie să își construiască propria personalitate, să învețe, de la vârste fragede ”să își impună punctul de vedere” disciplina în școli s-a înrăutățit pe zi ce trece, până au ajuns, eelvi de clasa a X-a, să-i pună cuțitul în gât unei profesoare, pentru că a îndrăznit să le dea extemporal fără să le fi cerut voie.
Oare ministeriabililor din Educația cine le-a pus cuțitul în gât, de au desființat tezele? Cine i-a amenințat atât de grozav încât au hăcuit structura anului de învățământ, prin trecerea de la trimestre la semestre și apoi la module? Din această cauză s-a ajuns acum, după grevă, ca profesorii să se afle în situația de a încheia media generală cu doar două note primite de elevi într-un an de zile!
Finlandezii obțin rezultate în educație invidiate de aproape toată planeta. De ce? Au transpus în practică reforma învățământului gândită de un român: de Spiru Haret. La noi, doar o fabrică de diplome, deghizată în universitate particulară, poartă numele lui Spiru Haret. De ce?
Unii ar răspunde: ”Pentru că noi e deștepți!” Cum justfică măsluitorii limbii române dezacordul dintre pronume, la plural și verb, la singular? Simplu: Se spune ”Noi e deștepți” până la 50 de persoane. Peste 50, se spune ”Noi suntem deștepți!” Acest argument terifiant l-am auzit aievea, cu vreo 20 de ani în urmă. Unde? În capitală! Și cum toate se fac și se desfac la București, iar semidocții, sfertodocții și plagiatorii au dat din coate până au ajuns la pâine și la cuțit, rămâne cum au stabilit: ”Noi e deștepți!”
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
