Dr. Ioan Haneș: Spune-mi, cine ești ?
Este o regulă că atunci când mergem în vizită, nu vorbim de sex, politică sau religie. Sunt subiecte care divizează, enervează și despre care nu vom avea niciodată toți aceeași părere. Cu toate acestea, simultan toate cele trei au fost abordate recent în presă și, pentru prima dată, politicieni, preoți și (pseudo) specialiști și-au spus părerea într-un mod care ne-a încurajat să discutăm acestea cu toată lumea din jur.
Ironia soartei a fost că mai multe culte religioase, diverse prin abordarea credinței, după cum zicea cineva, ar dori să interzică diversitatea în numele căreia chiar există această pluritate de manifestări sprituale. Câtă diversitate și de ce fel avem deja noi în viața de zi cu zi și care este nivelul nostru de toleranță?
Recent mi-am permis o mică vacanță în Paris, un oraș care îmi place mult pentru arhitectură, cultură, felul lui de a fi. Probabil cu toată nebunia protestelor franceze legate de creșterea vârstei de pensionare, nu a fost cea mai bună alegere însă am încercat să evit acolo zonele fierbinți, la propriu dar și la figurat. Am locuit într-un cartier cu multe restaurante indiene, am fost în librării medicale cu clienți din țări francofone, am mâncat în restaurante cu chelneri japonezi sau plutitoare pe Sena în care eram înconjurați de clienți din America latină. Parisul este orașul cel mai vizitat din lume, cu mai mult de 10 milioane de turiști anual iar lumea de azi nu mai este acea lume în care cei mai mulți dintre noi ne-am născut. Este o realitate care ne înconjoară mai ales când suntem în marile orașe. Însă la fel cum după ce facem o pâine, nu mai putem separa ingredientele, așa nici azi nu mai putem întoarce întrecut lumea în care trăim.
Soluția este să ne informăm și să încercăm a înțelege că totul în jurul nostru, inclusiv noi ca persoană, este diversitate : avem diferite organe care au diferite funcții, simțim diferit și ne dorim o viață de multe ori diferită chiar și de cea a familiei din care venim. Sigur, discuțiile efervescente din presă românească sunt nu numai din cauza acestei multiculturalități în care trăim dar de care și profităm, ci mai ales din cauza celei legate de diversitatea sexuală.
Organizația Mondială a Sănătății stabilește clar că sănătatea sexuală este azi mult mai mult decât evitarea unor sarcini nedorite sau prevenirea bolilor cu transmitere sexuală. Ea este un drept fundamental al omului care constă în a ne trăi liber sexualitatea. Această libertate este însă constant pusă la încercare de ceea ce numim, încă din anii ’70 când a fost introdusă de Gagnon și Simon, « script sexual », adică educația și cultura în care trăim ne formează felul în care ne raportăm pozitiv sau nu la sexualitate. Un experiment e des amintit în acest sens: un grup de imigranți iranieni au fost întrebați când au ajuns în Suedia despre căsătorie, divorț, minorități sexuale și alte subiecte sensibile legate de sexualitate. Aceleași întrebări le-au fost adresate la zece ani după ce au trăit în noua lor țară. Răspunsurile primite au fost majoritar mult mai tolerante după ce au trăit în noua societate însă au fost în suedeză, și nu în limba lor maternă. Acest studiu a arătat puterea educației și culturii în felul în care ne raportăm la diversitatea sexuală.
Două noțiuni trebuie să fie clarificate și ca specialist în sexologie o fac, simplificat aici, în mai toate consultațiile : orientarea sexuală și identitatea de gen. Prima se referă la a te identifica ca heterosexual, bisexual sau homosexual (gay). Identitatea de gen este o noțiune mai complexă, se referă la identificarea sexului atribuit la naștere cu ceea ce persoana simte mai târziu că este, de exemplu ai un sex feminin atribuit la naștere pe baza organelor genitale dar te simți bărbat mai târziu, este cazul celor transgen. Dacă există o sincronizare între cele două, vorbim de persoane cisgen. Privind lucrurile din prisma științei, sunt justificate științific însă din prisma religiei sau culturii căreia îi aparținem, putem să avem dificultăți de acceptare a acestor diversități care există indiferent de ceea ce noi putem accepta. Unii afirmă că potrivit moralei spirituale, Dumnezeu a creat ființa complexă numită Om, deci tot ceea ce a creat El este bun. Prin urmare, cine suntem noi să judecăm diferit?
Jumătate din consultațiile legate de sexualitate sunt despre educația pentru sănătate sexuală. Pornografia, accesibilă azi tuturor și de la vârste fragede, nu ne învață ceea ce este sexualitatea. Religia ne poate învăța să privim intimitatea nu doar prin prisma unei sexualități genitalizate sau instinctualizate. E însă contra productiv să amestecăm știința cu religia. Educația medicală despre corpul nostru și despre cine suntem sunt investiții într-o sănătate fizică, emoțională și mentală de mai târziu. Modul în care se face este discutabil însă trebuie făcută pentru a evita traume ca sarcini nedorite, violuri, boli cu transmitere sexuală sau sinucideri din cauza neacceptării celor din jur.
Mereu am considerat că dacă o persoană lucrează în domeniul medical, a îți ajuta aproapele este o obligație nu doar morală dar și profesională. Acest lucru implică acceptarea diversității (sexuale) în toate formele ei pentru că avem oameni în față noastră și conform și moralei creștine, suntem obligați să ne iubim aproapele cel puțin cum ne iubim pe noi înșine. În caz contrar, putem să ne alegem o altă meserie.
Ceea ce suntem ca națiune, cultură, spiritualitate și identitate (sexuală) sunt amprenta noastră de unicitate în această lume și nu este ușor să ne facem auziți în acest babilon de culturi. Până la urmă, toți dorim să ne auzim într-un felvocea într-o societate care ne va permiteacestlucrudoar dacă este democratică. Iar o societate democratică începe prin respectul pe care îl avem față de diversitate și minoritate.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
