Dr. Ioan Haneș: Poți crede fără știință ?
După ultimul recensământ și alte studii efectuate recent în România, aproximativ 85% din români sunt ortodocși și mai mult de 60% din populația României sunt credincioși, plasând țara noastră printre primele locuri din Europa în acest sens. Deși religiile principale, din punct de vedere procentual au scăzut, cultul penticostal a câștigat adepți în ultimii zece ani. Mulți români cred dar nu își practică religia sau un mic procentaj se consideră atei deși numărul lor e în creștere.
În urmă cu câteva săptămâni vorbeam la telefon cu o prietenă medic care este într-un moment de răscruce în carieră, nu își mai dorește să lucreze în spital și pentru că nu mai găsește un sens în ceea ce face. Cum știe că în cea mai mare parte a timpului practic o altă abordare a pacientului, am discutat dacă această abordare ar putea să o intereseze. Mi-a spus că în linii mari da, dar pentru că este o persoană credincioasă, îi lipsește abordarea spiritualității în conversațiile cu pacienții și ar dori să aibă un gen de consultație medicală în care să se poată aborda și acest aspect terapeutic.
Da, știm azi că spiritualitatea este parte a sănătății noastre și de aceea în 1998, Organizația Mondială a Sănătății a propus un amendament la definiția sănătății stabilită în 1946, definind-o ca « o stare de deplin favorabilă atât fizic, mental, spiritual cât și social, nu doar absența bolilor sau a infirmităților ». În plus, cu metodele de imagistică medicală, știm că cei care practică în mod regulat diferite forme de spiritualitate- rugăciunea, meditația, postul, ca să le menționăm pe cele mai frecvente, au pe termen lung, prin activări ale unor regiuni din creier sau chiar prin modificări structurale cerebrale, beneficii mentale sau la nivelul corpului, hormonal și emoțional.
Oricum, azi discutăm și practicăm, e drept mereu prin prisma științei, practici spirituale care ne îmbunătățesc sănătatea : postul intermitent care practicat regulat ne ameliorează greutatea, nivelul de energie, somnul și ne poate chiar întineri. Meditația de tip mindfulness ne ajută să ne controlăm mai ușor nivelul de stres și să fim mai productivi. Yoga, exercițiile de respirație sau silvoterapia, alte practici de inspirație orientală, sunt alte exemple de integrare a unor practici considerate doar spirituale în trecut și dovedite azi științific ca benefice pentru sănătate.
Deci, putem integra spiritualitatea în medicină sau nu ? Răspunsul este nuanțat și în funcție de « fanatismul » nostru : ori că știința ne oferă răspunsuri la toate întrebările umanității ori că ceea ce este nu este perceptibil simțurilor noastre fiziologice este ceea ce contează cu adevărat în viață. Când discutăm azi de efectele nocive ale stresului cronic, știm că cel mai mare stresor este deconsiderarea regulată a principiilor noastre de viață, principii bazate pe un set de valori care s-au format prin educație, mediul în care trăim și experiențele noastre de viață. Cele mai multe din aceste valori le regăsim și în creștinism exprimat sau nu prin religie. Avem tendința de a considera pe cineva mai puțin credincios dacă nu merge regulat la biserică sau mai puțin creștin sau civilizat dacă nu crede în Dumnezeul nostru. Ca să nu mai vorbim de cei care se declara atei și care consideră slăbiciune umană să te raportezi la Cineva care nu poate fi dovedit științific.
Fiecare om crede în ceva sau cineva: bani, muncă, iubire, știință, o Ființă sau Dumnezeu. Însă poate cel mai important lucru, cel puțin în medicină, este să ai un sens în ceea ce faci, fie că e vorba de un tratament sau în finalitatea a ceea ce practici în fiecare zi. Dacă nu crezi în ceea ce faci, degeaba o practici zilnic, te va uza sau îmbolnăvi. O altă greșeală pe care o facem des este că de la un punct ne oprim în a ne pune întrebări : în ce mai cred azi ? De ce cred ? Cum aș putea cel mai bine să îmi exprim această credință ? Când am făcut ultima dată un gest spontan și generos față de aproapele meu? Ce mă motivează zilnic în ceea ce fac ?
Va doresc că în această perioadă sau cel puțin de una sau de două ori pe an, să aveți timp și voință să vă puneți aceste întrebări și să reflectați la ele. Nu pot garanta că veți avea imediat și modificări cerebrale dar sigur prin această practică veți realiza cine sunteți și ce vă doriți de la viață. Iar până la urmă, această atitudine este ceea ce ne definește ca om și prin ceea ce putem oferi celor din jur.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
