Jurnalista Iulia Marin a trecut în neființă la doar 32 de ani. Cariera ei profesională era deja impresionantă însă ceea ce a declanșat un val de susținere profesională și mediatică a fost sănătatea ei mentală. Discuțiile despre cât de apți sunt cei cu depresie a lucra și chiar a trăi liber printre noi au suscitat zeci de articole și de opinii.

România este, în statisticile europene, una dintre țările care raportează cele mai puține cazuri de depresie. Să fim noi așa de sănătoși sau este doar un vârf al icebergului pentru că ne este frică să ne privim în oglindă ? Cea mai frecventă boală mentală în lume este depresia iar în Europa, cele mai multe cazuri de depresie sunt, paradoxal, în țări cu mult soare ca Grecia sau Spania. Cum putem preveni, trata sau trăi cu această boală în societatea de azi?

Depresia este despre tristețe care poate să fie trecătoare sau să dureze o viață întreagă. Mai mult de 300 de milioane de persoane în lume suferă de depresie și femeile sunt mai frecvent diagnosticate cu această afecțiune medicală. Există diferite teorii legate de cauza depresiei și una dintre cele mai recente este că ar fi o inflamație cronică. Cum putem să facem diferența între boală și o oboseală cronică, având ambele frecvent aceleași simptome ? În depresie, dimineața ne trezim cu o lipsă de energie, nu avem putere să părăsim patul și mai apoi, toate acele lucruri care ne făceau plăcere, treptat nu ne mai trezesc nici un interes. În cazuri mai avansate, gândurile negre sunt din ce în ce mai frecvente și pot duce și la sinucidere.

Depresia este o boală cronică și de aceea necesită tratament multidisciplinar. Nu putem ieși din depresie doar cu voință, voința este necesară în a recunoaște că avem nevoie de ajutor. Din păcate, trecutul tratamentelor bolilor mentale în România este neplăcut de politizat și există azi o lipsă de politici de sănătate publică pentru a permite normalizarea abordării acestei afecțiuni medicale. Există numeroase chestionare validate științific care pot fi aplicate de către medicul de familie și ajută la diagnosticarea depresiei. Pe lângă tratamentul medicamentos, este necesar și un tratament care să permită discutarea cauzelor bolii, dintre cele mai frecvente fiind lipsa aprecierii sistemului nostru de valori. Din fericire, din ce în ce mai mult, sunt introduse în tratament și recomandări referitoare la modul de viață care trebuie să însoțească frecvent tratamentul clasic , medicamentos-psihologic.

Dintre obiceiurile referitoare la modul de viață, activitatea fizică regulată este pe primul loc chiar și în depresiile majore. Una din două persoane suferind de depresie uită sau nu își ia în mod regulat medicamentele și pentru a evita diminuarea efectelor acestora, chiar și firmele producătoare de antidepresive promovează activitatea fizică aerobică pentru că au un efect benefic asupra întregului corp. Plimbarea într-un ritm rapid, joggingul sau orice alt exercițiu fizic ce crește frecvența cardiacă sunt binevenite. Secretul este să fie practicate în același mod în care luăm un medicament: regulat, structurat și planificat. Un alt remediu este alimentația, cu cât mâncăm mai multe alimente ultraprocesate (mezeluri, sucuri răcoritoare, carne roșie, grăsimi nesănătoase), cu atât suntem mai expuși la apariția simptomelor bolii. De aceea, dieta mediteraneană, antiinflamatoare sau chiar așa numitele alimente Brain Food (pentru creier) sunt recomandate săptămânal sau unele chiar zilnic : hidratare adecvată (apă, ceai sau supă) în cantitate de 1-1,5 litri pe zi, un pumn de alune nesărate sau neîndulcite pe zi (dacă nu aveți alergii), un pumn de fructe de pădure sau afine pe zi (și cele congelate au aceași valoare nutritivă), salate zilnice sau legume verzi, pește gras (macrou, hering sau somon) de două-trei ori pe săptămână și cafea naturală zilnic sau ceai verde/matcha tot zilnic (de preferință în vrac și nu din pliculețe). Plimbările minimum 30 de minute pe săptămână prin pădure și activitățile manuale (tricotat, grădinărit, reparații, colorarea de cărți chiar și pentru adulți) sunt alte recomandări legate de modul de viață.

Cum spuneam, femeile sunt cele mai la risc și știm că există și o importantă componentă genetică. Însă la risc sunt și persoanele vârstnice (și datorită frecvent unor carențe nutritive ca vitamina B12), minoritățile sexuale și adolescenții. Avem și meserii care ne expun la factori de stress cronic ce pot duce la epuizare nervoasă (burn-out) și chiar depresie. Medicii și cadrele medicale sunt printre primii supuși acestor factori de stress și de aceea recunoașterea simptomelor este esențială pentru că poate să influențeze tratamentul pe care îl acordăm pacienților. Acum câțiva ani, am avut un coleg medic care a încercat să își minimalizeze simptomele de depresie și când a căutat ajutor la un coleg, acesta i-a spus că este sigur că se poate trata și singur. Câteva luni mai târziu, a doua tentativă de suicid i-a reușit. Au rămas în urmă patru copii.

Tristețea durează uneori atât cât noi îi permitem fără tratament. Altă dată ne este necesară ca să conștientizăm și dpartea frumoasă a vieții. În orice caz, înainte de a judeca pe cei care la un moment dat au dificultăți în viață, este a realiza că în Europa, după pandemia de Covid, una din două persoane azi suferă de o formă de tristețe, că o numim anxietate, epuizare nervoasă sau depresie.