Dr. Ioan Haneș: Când viața e prea dulce
Era un bărbat în vârstă de 45 de ani, normal îmbrăcat, pe fața cui se citea o anume tensiune poate legată de stres?
– Bună ziua, ceva nou în sănătatea dumneavoastră : boală sau medicamente ?- am întrebat privind pacientul în ochi.
– Nu, nimic…
– Văd că hemoglobina glicată, HbA1c, care ne arată zahărul dumneavoastră în ultimele două-trei luni s-a oprit din creștere dar rămâne totuși ridicată, la 8,4%…care credeți că e cauza în opinia dumneavoastră ?
– Pfff, nu știu exact, mă așteptam să fie ridicată, dar nu mai știu ce să fac…
– Îmi închipui că nu e ușor de respectat o anume disciplină care este importantă în diabetul de tip II pe care îl aveți. Este o boală care e legată mult de modul nostru de viață. Cu ce vă ocupați ?
– Am fost șofer pe tir dar mi-am schimbat serviciul, acum sunt tot pe mașină dar pot veni acasă seara și nu lucrez la sfârșit de săptămînă. – spuse bărbatul cu o satisfacție vizibilă pe față.
– Este îmbucurător că ați reușit să va schimbați deja ceva în viață care clar influențează diabetul dumneavoastră. Bănuiesc că nu prea făceați mișcare cu această meserie și mâncarea nu era printre cele mai sănătoase…
– Da, niciacum nu este mult mai bine dar măcarsunt mai des acasă…
– De ce nu e niciacum mai bine ?-l-amîntrebatcu o curiozitatesinceră.
– Păi când ajung acasă, sunt prea obosit să mai fac ceva sport și cu mâncarea, mănânc ce îmi mai pune nevasta dar de cele mai multe ori mă opresc într-un magazin și cumpăr ce găsesc.
– Înțeleg că după o zi de lucru nu prea avem energie să mai facem și altceva…dar la sfârșit de săptămână, nu aveți chef sau timp să faceți ceva mișcare ?
– Ba da, câteodată fug sau iau bicicleta…
– Este excelent că găsiți timp pentru mișcare…și câte minute faceți minim pe săptămână, în total, aceste activități fizice ?
– Hmmm….bărbatul reflectă înainte de a răspunde….știți, de fapt nu fac în fiecare săptămână….dar când fac, sigur vreo două ore…
– Două ore este bine…Oare ce amputea face casă aveți săptămânal măcar una din aceste activități ? Ce părere aveți ? Doar ca să știți, faptul că facem mișcare în mod regulat, are efecte benefice pentru diabet, uneori chiar mai mult decât ceea ce mâncăm…
– Nu știu ce să va zic….mă voi gândi…
– Dar despre medicația pe care o luați ? Văd că aveți tablete și insulină rapidă și lentă. Des este greu să respectăm dozele și orarul zilnic, este normal, la dumneavoastră cum e ?
– Aveți dreptate, uneori mi-e o lehamite de boala asta…însă să știți că îmi respect tratamentul prescris, cu excepția că insulină rapidă nu mi-o administrez seara pentru că am făcut o dată doză prescrisă și am avut o hipoglicemie că zahărul îmi era sub 70, cred că eram la 50…Nici nu va închipuiți prin ce am trecut, am crezut că mor…
– Îmi închipui că nu a fost ușor…dar știți că insulina rapidă o luăm doar dacă mâncăm și doza ne-o adaptăm în funcție de asta și de ceea ce mâncăm.
– Chiar ? Nu știam…
– Este deci firesc să avem episode de hipoglicemie dacă ne injectăm o doză neadecvată activității fizice pe care am făcut-o înainte și dacă nu mâncăm sau dacă mâncăm puțin.
– Asta e bine de știut…Și știți, m-am gândit la chestia cu sportul…știți, am o bicicletă de apartament acasă…aș putea face sport în timpul săptămânii.
– Asta este o veste bună…dar parcă ziceați că sunteți obosit de obicei.
– Da, dar nu știam că aș putea să am rezultate mult mai bune dacă fac în mod regulat sport așa că mă pot mobiliza.
– Excelent, dacă reușiți o oră- două pe săptămână, sunt sigur că HbA1c va va fi mult mai bună data viitoare- am încheiat consultația care durase exact 20 de minute.
Diabetul de tip II apare de cele mai multe ori ca și o consecință a unui mod de viață nesănătos : alimentație bogată în grăsimi și dulciuri, mișcare insuficientă, somn puțin și prost, stres mult sau un consum de alcool crescut. Dacă este detectat la timp, putem să îl ținem sub control și se vindecă doar cu schimbări în modul nostru de viață dar care trebuie să fie constante. Cu alte cuvinte, medicația noastră este modul nostru sănătos de viață. Nu este o schimbare ușoară, nu putem schimba niște obiceiuri de o viață în câteva zile dar e posibil după șase-nouă luni de perseverență.
Complicațiile diabetului sunt cele care sunt periculoase și acestea apar dacă avem o hemoglobină glicată ridicată. De aceea trebuie să o controlăm la trei-șase luni și să efectuăm, de obicei, un control de fund de ochi anual, examen de sânge pentru colesterol la șase-douăsprezece luni, controlul picioarelor mai ales dacă avem probleme de sensibilitate sau răni și un examen la cardiolog la trei-cinci ani. Pacienții cu diabet sunt de până la trei-cinci ori mai la risc de a face un accident vascular sau infarct miocardic comparativ cu cei fără boala respectivă. Dacă avem diabet suntem tot la risc mai crescut de a avea o apnee de somn, steatoză hepatică (ficat gras) sau disfuncțiisexuale.
Felul în care discutăm cu medicul nostru și atitudinea acestuia influențează motivația noastră și felul în care urmăm tratamentul prescris. Unul din doi pacienți cu o boală cronică uită sau nu își ia în mod regulat medicamentele deci trebuie să îi spunem medicului nostru dacă e cazul nostru pentru că aceasta evită să schimbăm medicamentele sau să creștem doza medicamentelor când de fapt nu e necesar.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
