Dat fiind faptul că suntem în Postul Mare și credincioșii ortodocși parcă au nevoie mai mult ca oricând de sfaturi duhovnicești, Ziarul 21 a considerat, că în fiecare săptămână a postului, să aducă în fața d-voastră un preot, care să rostească un cuvânt de învățătură. După ce în prima ediție, din prima săptămână a postului l-am avut pe Pr. Marius Ciprian Pop, în cea dea doua săptămână îl avem alături de noi pe părintele Aurelian Cherecheș, preot paroh al parohiei Învierea Domnului din Câmpia Turzii. Părintele Aurelian este renumit pentru predicile sale înălțătoare precum și pentru cuvintele sale mângâietoare. După o bună perioadă de timp petrecută la Urca, unde a ridicat biserica din sat, Dumnezeu a orânduit să vină la Parohia Învierea Domnului din Câmpia Turzii, în urma unui concurs pe care l-a câștigat.
Un interviu de suflet, cu și despre Înviere, cu Pr. Aurelian Cherecheș.
Rep.: Salutare, dragi prieteni! Doamne ajută tuturor! Pentru că ne aflăm în Postul Paștelui și pentru că Ziarul 21 a hotărât ca la început de post să vă aducă oarecum în suflet cuvinte duhovnicești, după ce prima ediție despre post am realizat-o cu părintele Marius Ciprian Pop, astăzi am apelat la bunăvoința părintelui Aurelian Cherecheș, căruia îi mulțumim pentru că a acceptat interviul nostru în care o să discutăm despre post, despre ispite, despre încercări și bineînțeles despre Marea Înviere. Părinte, Doamne ajută! Bună ziua și vă mulțumim foarte mult că ne-ați primit în casa dumneavoastră, biserica lui Dumnezeu!
Aurelian Cherecheș: Bine ați venit! Este casa lui Dumnezeu, nu este casa mea! De multe ori avem tendința asta, să credem că stăpânim sau că avem ceva sau spunem “uite ce am”, de fapt nu avem. Eventual pentru o scurtă perioadă de timp ți-e dat ceva în încredințare: o biserică, o casă, o mașină sau un teren. Nu luăm nimic cu noi. Bine ați venit în casa Domnului! Sper să fie un interviu reușit pentru dumneavoastră și să fie cu folos creștinilor care ne ascultă, și spun creștinilor pentru că o astfel de emisiune, în felul acesta nu-ți permite să te adâncești mai mult în problemele pe care probabil dumneavoastră vreți să le dezbateți și oricât de mult am vorbi cu cei care nu vor să creadă, nu vom realiza nimic, deci este un cuvânt pentru creștini, pentru cei ce cred în Hristos, în Înviere și în Dumnezeire.
Rep.: Foarte frumos intro! Dumneavoastră sunteți recunoscut ca fiind un preot cu mult har în acestă latură a oratoriei și acest lucru este recunoscut la nivel zonal și de-asta am apelat și la dumneavoastră pentru că aveți și cuvânt cu multă putere. Vreau să vă întreb pentru prima dată, cum ar trebui să privim sfintele sărbători pascale la un an de pandemie? Pentru că anul trecut pe vremea asta oarecum începea starea de urgență.
Aurelian Cherecheș: Încep cu acel laudațium, mă bucură oamenii care mă critică, nu-mi place când sunt lăudat, asta o spun clar pentru că în general apare îngâmfarea, cel lăudat devine îngâmfat, măreț și așa mai departe și nu este bine. Laudele sunt bune, sunt constructive, dar dacă nu știi să le faci față, te încrezi prea mult, în capacitatea ta, nu în darul lui Dumnezeu, atunci ai o mare problemă, devii îngâmfat și acesta e un lucru dăunător pentru sufletul oricărui om, preot, avocat, doctor, judecător, ziarist, orice ar fi el. Învierea în timp de pandemie, Învierea este Învierea Domnului, a fost și în timpul războaielor, a fost și în timpul molimelor, a marilor încercări, așă că este Învierea Domnului și în timp de pandemie, depinde de noi cum ne raportăm la Învierea lui Hristos. Pentru că Învierea lui Hristos, de fapt, se adresează întregii omeniri, pentru că Hristos prin jertfa sa răscumpărătoare, începută cu întruparea și desăvârșită cu Învierea și Înălțarea, nu face altceva decât să răscumpere omul din păcat și din moarte și Hristos. Le-a spus femeilor mironosițe și ucenicilor mai apoi, “Bucurați-vă!”. În timp de pandemie poți să te bucuri de Învierea lui Hristos, pentru că de fapt reprezintă învierea noastră. Noi depășim zona aceasta, a materialului, pentru că nădăjduim și Învierea lui Hristos pe care o admitem adevărată, o concepem ca cea mai mare minune din istoria universului și nădăjduim în învierea proprie, a fiecăruia dintre noi. Mulți privesc Învierea ca fiind tăierea mielului, ca vopsirea ouălelor în culoarea roșu, pantofi noi, costum nou, o mică promenadă până la biserică, luăm păhărelul cu paști și “vai ce frumos a fost de Paști, că am fost și la udat.” Părintele Stăniloaie spunea că este Sărbătoarea Sărbatorilor, Învierea Domnului. Dacă o lăsăm la exterior, Învierea nu are nici o valoare pentru noi. Trece ca oricare zi măreață, ca nunta unui prieten, ca botezul unui nepot, că tot așa ne punem la patru ace și un surâs, tot așa mergem, mâncăm… Dacă nu aduce o transformare în sufletul nostru, nu este Înviere. Este o sărbătoare lumească, Învierea lui Hristos trebuie să aducă o transformare în interiorul nostru, trebuie să aducă acea bucurie a izbăvirii de păcat și de moarte și Învierea vine cu pregătire, nu este ceva la care să participi pentru că merge toată lumea, trebuie să te pregătești pentru o astfel de sărbătoare. În timp de pandemie dragilor, vom face ce ne cere mântuitorul Hristos, vom da Cezarului ce este a Cezarului și vom respecta ce trebuie respectat și îi vom da lui Dumnezeu ceea ce este a Lui, respectăm cuvântul lui Hristos scris în scriptură.
Rep.: Țin minte că anul trecut, dumneavoastră ați fost la Turda după Lumină, care a fost adusă de la Ierusalim, iar noi am hotărât să aducem un gând bun, din suflet celor care stăteau în casă și ne-am plimbat pe străzi și implicit ne-am întâlnit aici în fața bisericii când ați dat lumină tuturor. Anul acesta ce vom face?
Aurelian Cherecheș: Mila Domnului! Ce va vrea bunul Dumnezeu aia vom face, dacă va trebui să rămânem în casă după poruncile unora sau altora, o parte din noi vor rămâne în casă, probabil preoții vor veni la biserică și vor săvârșii slujba Învierii care credeti-mă, pentru mine anul trecut a fost o experiență atât de dureroasă. Când am ieșit, aici la Sfântul Altar și-am spus : „Veniți de luați lumină, Lumina lui Hristos” nu a avut cine să răspundă, nu a avut cine să întindă o lumânare să ia din lumina aceea a lui Hristos. Sigur, oamenii au perceput acest lucru fiecare în felul lui, mulți ne-au cerut să mergem la casele lor, mulți ne-au spus să le ducem lumina și paștele acasă, dar ca preot să fii rupt de turma ta, de creștinii tăi, de credincioși tăi și nu mă doare atât de mult, să fiu eu rupt de turmă, cât de creștini rupți de biserică. Nu știu ce și cum se întâmplă, respectăm, dar ne doare, împlinim ceea ce ni se cere, dar cu atâta regret și cu atâta durere în suflet încât este greu să-i explicăm cuiva ce simțim. Merge dascălul la clasă și spune: “Copii astăzi facem…” copii nu sunt în clasă, tu ca dascăl îți pierzi menirea, nu interacționezi cu ei, nu vezi ochișorii ăia dacă au priceput sau nu, nu vezi copilul acolo. Așa, tu ca preot nu-ți vezi credincioșii în biserică și știi care unde stau, acolo stau preotesele, acolo stă doamna Silvășan,…. fiecare știe unde stă, domnul Popa, domnul Ceclan, îi știi pe fiecare unde stau și tu te aștepți să fie acolo ca o mare familie, familia ta la bucuria asta a Învierii nu e lângă tine. Este dureros, sperăm să nu se mai întâmple astfel de evenimente pentru că fiecare le resimte chiar dacă nu le spune, nu le manifestă, nu le exprimă, dar le simți și ai o durere în suflet.
Rep.: Ca să facem legătura cu prima întrebare, aici vreau să spun că și eu m-am lovit de un paradox. Sunt persoane care ne vor răul, care ne bărfesc, care ne înjură, care nu se comportă cum ar trebui, însă noi, ca și creștini avem „obligația” să ne arătam dragostea față de ei, să ne rugăm pentru ei. Cum facem să îndeplinim aceste porunci?
Aurelian Cherecheș: În avocatură, când te duci într-o instanță, răspunzi pe paragrafe, pe aliniate. Așa vrea să-ți răspund dragule. „Noi nu avem obligația”, nouă ni se cere. Noi avem de la Dumnezeu liberul arbitru, că de aceea Adam a avut posibilitatea să păcătuiască în Rai cu Eva, pentru că ni s-a lăsat liberul arbitru. Noi putem alege ceea ce facem, dar răspundem pentru ceea ce facem, dar și pentru ceea ce nu facem. Adică ai posibilitatea să faci bine și ești răsplătit, faci rău și poți fi pedepsit. Dar ai avut posibilitatea să faci bine și nu ai facut acel bine, primești pedeapsă și viceversa. Deci și acțiunea și pasivitatea pot să fie privite întotdeauna și fiecare își are răsplata. Când eram preot la Urca, îmi spune cineva “Părinte, ai aici oameni de toate religiile” și eu le ziceam ” Foarte bine”. Pentru că în momentul în care sunt oameni care te critică, devii mai atent cu faptele tale, ai grijă la ținuta ta, morală spirituală, vestimentația ta și a familiei tale, trebuie să te porți exemplar ca tu să-i luminezi și pe cei din jur, ca ei să spună “ îl înjurăm, dar de ce îl înjurăm? Pentru că el nu greșește cu nimic.”
Am învățat o lecție extraordinară, am avut un câine mare, pe care mi l-a recomandat doctorul să fac plimbări cu el. Veneau tot felu de cățeluși și-mi lătrau câinele fără încetare, iar câinele meu fiind dresat, se uita la mine, se uita la cățeluși și tot așa în timp ce ne continuam plimbarea. Dacă vrei să-ți arăți măreția, splendoara ta de om, nu pleci urechea la asemenea lucruri, ei au rostul lor, ei sunt ca un ceas de alarmă, îți arată că trebuie să fi atent la ceea ce faci, nu trebuie să te cobori, nici măcar să răspunzi pentru că e pierdere de timp. De ce să răspunzi vorbelor urâte? De ce să pierzi din timpul tău prețios? Ai nevoie de timp să stai cu nevasta, copii, cu părinții, cu prietenii, să te rogi. Sunt atâtea lucruri importante de făcut și tu vrei să îți pierzi vremea? Mai ales că acum marea bătălie a geniilor se dă pe Facebook. Oameni care postează tot felul, iar alții răspund, te gândești că oamenii aceștia au vreme multă, eu nici n-am Facebook, dar să ai tu atâta vreme să te cerți când ai atâtea lucruri bune de făcut. Ei fac ce pot, tu, ai liberul arbitru să faci ce trebuie pentru viața ta.
Rep.: Părinte, ce ar trebui să însemne postul pentru noi, credincioșii?
Aurelian Cerecheș: Pe această temă a postului se bate atâta monedă. Bineînțeles că și la biserică se discută despre post, pentru că trebui să îi înveți pe oameni să postească, postul plăcut lui Dumnezeu. Acum și la televizor se vorbește, vin tot felul de prezentatori și fiecare vorbește despre post și mare bucurie când ei spun că s-a terminat postul și au slăbit 3 kg. Stai și îi întrebi: Asta ai înțeles tu din post? Postul este de fapt o înfrânare de bunăvoie, tu renunți la lucrurile care îți sunt permise, pentru că nimeni nu stă să te urmărească ce mănânci, cât mănânci, cât bei, cât fumezi, ești doar tu cu tine însuți. Asta e marea problemă a omului, omul poate înșela foarte multă lume. Îl poți face să creadă că tu ridici un bolonavde 200kg, dar când e vorba să discuți tu cu tine, nu te mai poți minții, pentru că știi cine ești, ce poți și ce faci. În perioada postului ești tu cu tine insuți. Și postul este descris atât de frumos la capitolul 58, pentru că toată lumea pune accent pe ce mâncăm care nu are nici o importanță. Sunt oameni bătrâni, oameni bolnavi cărora le îngăduim să mai consume un ou, o cană de lapte, sunt oameni cu diabet care au nevoie de o alimentație consistentă, nu nenorocești omul cu acest post. “Voi postiți ca să vă certați și să vă sfădiți și să bateți furioși cu pumnul, nu postiți cum se cuvine zilei acesteia, ca glasul vostru să se audă Sus. Este oare acesta un post care-Mi place? O zi în care omul își smerește sufletul său, să își plece capul ca o trestie, să se culce pe sac și în cenușă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu știți voi postul care-Mi place, zice Domnul. Rupeți lanțurile nedreptății! Dezlegați legăturile jugului, da-ți drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor, împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește-l în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l, nu te ascunde de cel de un neam cu tine!”. Acesta este postul adevărat. Dacă faci totul pentru trup, nu ai făcut nimic. Postul trebuie să aducă o modificare fantastică sufletului.
Că nu reușești să devii mai bun atunci ai o problemă, nu cu cei din jurul tău ci cu tine însuți. Tu nu te mai raportezi la Dumnezeu, nu te mai raportezi la legile lăsate de Dumnezeu, la ceea ce este bine pentru sufletul tău. Noi punem mult accent pe trup în detrimentul sufletului. Că dacă ai merge la o paritate, să fie ceea ce faci pentru trup și pentru suflet, ar fi un lucru extraordinar. Sunt astăzi oameni care au grijă de alimentația lor, e un lucru foarte bun. Nu mănânc diferite alimente pentru că am probleme. Dar sufletul tău la ce are intoleranță? Chiar îi plac toate sufletului tău? Înjurăturile tale, răutățile tale, faptele tale rele, desfrâul tău, beția ta, fumatul tău, toate îi fac plăcerea sufletului tău? Chiar nu are intoleranță la absolut nimic, crezi că el se poate mântui prin ceea ce faci tu pentru el. În post te eliberezi de greutatea trupului, te înfrânezi de la mâncărurile astea numite “de dulce“ pentru a favoriza o creștere, o dezvoltare, o șlefuire atentă a sufletului tău. Acesta ar trebui să fie postul, în primul rând pentru sufletul tău, iar mai apoi și trupul, să avem un alt comportament în perioada postului.
Rep.: Din punctul meu de vedere postul trebuie să fie într-adevăr pentru suflet și milostenie trebuie să urmeze în ceea ce facem noi, dar pe lângă post mai avem nevoie să mărturisim și păcatele duhovnicului, asta însemnând spovedania. Și poate cel mai important lucru, Împărtășania. Și aici vine întrebarea cat de importantă este împărtășania pentru credincioși?
Aurelian Cherecheș: Începem cu Spovedania. Spovedania o faci în urma unui examen propriu al ființei tale, nu te duci la preot pentru a primi întrebări. Te duci tu și îți mărturisești păcatele. Du-te tu și vorbești despre ceea ce nu îți convine ție, despre ceea ce ești conștient că ai greșit și vrei să îndrepți. Dar spovedania nu e obligatorie. Toată lumea crede că spovedania este invenția preoților și a bisericii. Noi nu facem publicitate, Noi nu adunăm oamenii cu arcanul să-i aducem la biserică. Biserica este permanent deschisă cine vrea intră, se roagă, dacă vrea să vorbească cu preoții vorbește cu ei, iar dacă nu, își aprinde o lumânare, spune o rugăciune și se duce în treaba lui. Noi nu suntem oameni care să întrebăm cine sunteți, ce doriți, cu ce vă ajutăm. Nu, lăsăm intimitatea bisericii. Aici este Casa Domnului, noi slujim aici, suntem slujitori ai acestei case dar dacă cineva ne solicită și spune: „părinte vreau să-mi mărturisesc păcatele”. Nu mi le mărturisește mie ci lui Dumnezeu. Eu sunt unealta prin care Dumnezeu își revarsă harul asupra celui penitent și cel care îi dau dezlegarea, nu a mea, eu nu am puterea, Dumnezeu are puterea să lege și să dezlege păcatele oamenilor. Este cuvântul Mântuitorului Hristos. A dat putere ucenicilor săi, apostolilor săi, iar mai apoi preoților, episcopilor din neam în neam. Luați Duh Sfânt cărora le veți ierta păcatele se vor ierta lor, cei cărora le veți ține, ținute vor fi. Avem această putere, dar dezlegarea de păcate o dă Dumnezeu, El iartă, El îndură atâtea din cauza noastră, iar Împărtășania vine ca desăvârșire a acestui lucru, a spovedaniei noastre pentru că ne-am purificat sufletește și primim această măreață taină a Împărtășaniei. Trupul și sângele Mântuitorului Hristos. Și din momentul acela suntem hristofori, purtători de Hristos. Îl purtăm pe Hristos în noi, Trupul și sufletul Mântuitorului Hristos Îl primim în noi. Mulți vin și se împărtășesc poate pe nedrept, de multe ori nu își mărturisesc păcatele, dar poate să fie această împărtășanie spre bucurie și spre viață veșnică, dar poate să fie și foc ce arde și să iei osândă în loc să iei binecuvântare de la Dumnezeu. Mare semnal de alarmă tragem în momentele în care cuvântăm, în care rostim cuvinte de învățătură creștinilor noștri: „Cu credință și cu dragoste să vă apropiați”. Nu vă apropiați altfel de potirul în care trupul și sângele Mântuitorului Hristos. Trebuie să fii vrednic să te apropii de ele, trebuie să fii vrednic să primești această împărtășanie, trebuie să te înalți la această mare taină. Spunea așa sfântul Vasile cel Mare care a murit în 379, pentru cei care se vor uita la emisiune și cei care au strigat “vrem spitale nu catedrale“, a înființat acele spitale pe lângă biserici și mănăstiri, el este cel care a făcut acele bolnițe, unde erau adunați toți și erau îngrijiți de către călugări și călugărițe și erau mari tămăduitori în vremea aceea. Spune că “ Dumnezeu pentru fiecare boală, a lăsat câte o plantă, ca să te tămăduiești”. Se cunoșteau multe secrete care s-au pierdut, pentru că așa suntem noi, ce este vechi nu ne mai place, doar ce este nou, deși de multe ori cele noi sunt distructive”. Ca să se învrednicească omul de viața veșnică, vrednic trebuie să se împărtășească cu trupul și sângele lui Hristos. Este de trebuință celui ce s-a născut prin botez, să se hrănească cu împărtășirea cu sfintele taine”. Ioaniche Bălan, marele Duhovnic, spune: “Sfânta împărtășanie este o mare sărbătoare care ridică această zi peste toate celelalte zile de peste an. Tu te unești cu Hristos. Mai mult de atât ce îți trebuie? Ce bucurie mare este când vii în fața altarului și te căsătorește cu soția. Tu ești una cu soția ta, cu atât mai mult unirea cu Hristos, îl primești în trupul tău după ce te-ai purificat.
Rep.: Revenind puțin la post, vreau să vă întreb cum trecem peste diferite ispite care apar în timpul postului?
Aurelian Cherecheș: Ispitele sunt îngăduite “și nu ne lăsa pe noi în ispită ci ne izbăvește de cel rău “. Întotdeauna știi care sunt marii “bărbați” și cât de mult beau ei și cât de mult pot mânca… postul apare ca o înfrânare și atunci te arăți cu adevărat bărbat, cât de mult poți tu ajuna. Până la ora 12? Ajunează până la ora 12, nu mânca nimic, dacă ești mai puternic ajunează până în vremea Liturghiei Darurilor, seară la ora 18.00. Vino acolo, după ce te-ai spovedit, împărtășește-te și atunci să îmi arăți adevărata ta valoare, de bărbat sau de femeie puternică. În momentul în care ești ispitit înseamnă că ești iubit de Dumnezeu. Oricând poți să fi ispitit cu o invitație la un vin, trece o domnișoară prin fața ta care îți face ochi dulci… Trebuie să știi să te oprești de la ispită, îți vezi de familia ta, de rugăciunea ta și atunci vei rămâne un creștin cu adevărat bun. Diamantele își arată calitatea prin lovire, prin șlefuire, la fel și sufletul se șlefuiește și își arată calitatea lui. Dar îl șlefuiești prin ispite, prin posturi, prin rugăciuni ca să vezi frumusețea sufletului. Aurul, argintul se aleg prin foc, ca să iasă aurul acela de 24k, se purfică prin foc. Învierea trebuie să fie în fiecare zi, ești acasă cu soția ta, cu copii tăi, asta este Învierea ta spirituală, tu mai ai o zi în care poți să îți mai ceri iertare pentru păcatele tale, o zi în plus să câștigi Raiul lui Dumnezeu. Dacă tu doar exiști, ai o problemă în acest caz.
Rep.: Mi se pare mie părinte sau de ceva timp lumea vine într-un număr mai mare la biserică?
Aurelian Cherecheș: Lumea vine la biserică într-un număr impresionant pentru noi, ca preoți. Oamenii vin la biserică pentru că sunt necazuri în lume, sunt greutăți. Lumea trece printr-o perioadă de încercare și lumea nu știe cum să se adapteze pentru că și-au pierdut reperele în viață. Viața în vechime era simplă, oamenii aveau câteva repere de-a lungul anului, în jurul lor se întâmplau evenimentele, dar acum viața ne ia așa pe un tăvălug, omul uită din cauza problemelor pe care le are și pe care și le face. Atunci oamenii uită de familie, uită de copii, uită de părinți, uită de sărbători, de biserică, uită de lege și atunci omul este dezechilibrat și nu mai are un reper. Cu cine să mai vorbești? Cui să-i ceri un sfat? Există o mare problemă a omului pentru că vrea să placă altui om, nu mai vrem să fim pe placul lui Dumnezeu, nu ne mai interesează. Dacă mergem la mare postăm pe Facebook poză sau un clip cu ce beau cu ce mă îmbrac. Iar dacă tu nu strângem like uri, ajungem să spunem că suntem în depresie pentru că nu ne apreciază lumea. Omul a uitat de rugăciune pentru că rugăciunea este vorbirea noastră liberă cu Dumnezeu. Acolo poți să îți spui durerea, necazul și de-acolo vine ajutorul. Omul a pierdut această legătură cu Dumnezeu și nu își mai găsește reperul. Oamenii ar trebui să vină la biserică și să se întâlnească cu Dumnezeu, să se apropie de sfintele taine, să își descarce sufletul, să vină cu bucurie la biserică pentru că trebuie să se reîntâlnească cu Hristos. Într-un fel e bine pentru că vin aici în ultimă instanță, ar fi bine să vină în fiecare zi sau duminică de duminică sau în sărbători pentru a nu avea acele probleme. Dar mai este până devin înțelepți, pentru că Dumnezeu nu ne-a atenționat destul. Când am fost fericiți, eram plecați peste mări și țări dar biserica era goală. Dar când avem necazuri biserica este plină. Te bucuri că este biserica plină dar te necăjești când știi de ce a venit lumea. Aici este un paradox, o treabă de neînțeles. Ne bucurăm că oamenii vin la biserică și încercăm să discutăm cu ei, să le redăm încrederea și să refacem această legătură cu Dumnezeu prin rugăciune, prin post, prin taine, prin pomeniri și să le dăm de înțeles că lucrul acesta, odată început trebuie continuat.
Rep.: Ce gând transmiteți enoriașilor parohiei?
Aurelian Cherecheș: Să fie fericiți! Fiecare zi să fie o zi a bucuriei, o zi a fericirii. Să se întâlnească om cu om și să petreacă om cu om, dar să nu uite de Dumnezeu. Să petreacă timp de calitate în rugăciune și să petreacă timp de calitate cu cei dragi. Le doresc să aibă un post binecuvântat. Și la sfârșitul acestui post să culeagă roadele pe care Dumnezeu nu va întârzia să le dea cu dărnicie. Să aibă un post binecuvântat și mai ales să simtă acea bucurie extraordinară în noaptea Învierii. Când vor cânta: „Hristos a Înviat” să aibă acea plenitudine a Învierii lui Hristos dar și acea credință a Învierii sufletelor noastre. Vă mulțumesc pentru acest interviu! Sper că am adus un cuvânt bun de învățătură cititorilor d-voastră! Doamne ajută!
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
