Departe sunt de tine,
Te-aștept să vii la mine
Stau singur în grădină,
Pe banca de sub nuc
Nu pot ca să te uit.
Îmi amintesc cu drag
De anii din trecut
Când amândoi stăteam
La umbra de sub nuc.
Acum și banca e-nvechită
Și nucul e bătrân
Și sfârșitul lor va fi
Ca și-a omului e rând
Muritor pe-acest pământ.
Mi-a viața mea pustie
Fără a mea soție
Plecată în veșnicie.
Am fost fără de noroc
Și în zadar aștept
Ca tu să te întorci
Privesc în zarea albastră
La păsări care trec
Și durerea mare
În lacrimi o înec
Aceste lacrimi ce curg șiroaie
Sunt un limbaj mut
Al durerii și al suferinței omului
După cei dragi plecați în veșnicie
Nimic nu e veșnic pe pământ,
Toate vor avea un sfârșit
Dar nu stim când…
Motto: Ultimul strop din sufletul s-a dus cu tine odată și-a rămas fără de tine și cu suferința toată.
Ieșiți voi toporași și voi ghiocei, acum nu mai e soția cu dragostea ei.
Lacrimile memoriei nu le bagă nimeni în seamă.
TURDA 08.03.2019
Cu durere și mult dor, soțul Moise și fiica Liana
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
