O carieră extraordinară, un stil de viață echilibrat și o viață de sportiv inedită au făcut din Cosmin Sălăgian (Titi) să fie încoronat cu medalia de bronz la Campionatul Mondial de Tenis Seniori din Croația.
Cum noi suntem pe fază și, așa cum v-am obișnuit, promovăm tot binele și oamenii de valoare, l-am contactat pe Cosmin și l-am pus să își facă un reasearch asupra întregii cariere sportive. Ce a ieșit? O minunăție de interviu!
Câteva detalii tehnice despre Titi:
– Locul 1 dintr-un tablou cu 128 de participanți- 9 ani
– Locul 15 mondial la categoria +40 ( dublu) în clasamentul ITF
– Locul 3 Mondial la Mondialele din Croația 2021
Avem un om de milioane lângă noi, un sportiv serioa, dedicat 100% tenisului.
Rep.: De când și cum a început totul?
Cosmin Sălăgian: Aoleu! Trebuie să mă duc așa de mult în spate? Acum vreo 40 de ani este raspunsul. Aveam 6 ani, când, în lipsa internetului, a programelor tv sau a gadget-urilor de astăzi, tatăl meu m-a condus spre Arena de tenis din apropierea locuinței noastre. Acolo, timp de un an de zile am lovit mingea în spatele clădirii, fără a juca pe teren, abia apoi am pășit pe suprafața de zgură, care a ramas de atunci suprafata de joc preferată, chiar dacă am jucat pe toate celelalte (suprafață sintetică, iarbă, hard sau beton). Și de atunci am ramas fidel acestui sport, care mi-a oferit mai mult decât m-aș fi așteptat (dezvoltare personală, dezvoltare fizica și psihica armonioasă, deplasări în țară și străinătate, recunoaștere la nivel național și internațional, posibilitatea de câștiguri materiale și financiare, dar mai ales sănătate și relaxare).
Rep.: Care au fost principalele turnee la care ai participat când erai „tânăr”?
Cosmin Sălăgian: Primele turnee au fost prin apropiere, Campionate Județene la Cluj Napoca, pe care le-am câștigat la un moment dat, apoi prin orașele mari din Transilvania, îmi amintesc cu drag cum mergeam cu echipa la Oradea, Satu Mare, Timișoara, Arad, Bistrița Năsăud, Brașov și așa mai departe. Dar cel mai bun rezultat l-am obtinut când aveam 9 ani, la Cupa Transilvaniei de la Cluj Napoca, unde am câștigat locul I pe un tablou de concurs de 128 de participanți. A fost și momentul în care am fost convocat pentru prima data la lotul național de copii.
Rep.: De ce ai facut o pauză atat de mare în tenis?
Cosmin Sălăgian: În anii ’80 – ’90 tenisul nu era o “industrie” ca și acum. Să câștigi bani din tenis era un termen aproape inexistent. Nu am găsit în perioada respectivă nicio justificare de a mă muta la București pentru a urma o carieră de profesionist. Din păcate, poate (completez acum), am urmat apoi și studiile în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie, secția Sociologie din cadrul Universității Babeș Bolyai. Am jucat tot timpul tenis, dar nu în maniera profesionistă, cum se practică în prezent.
Rep.: Cum se practica tenisul în trecut, comparativ cu cel din zilele noastre?
Cosmin Sălăgian: Diferențele sunt foarte mari. Atunci rachetele erau din lemn, erau foarte grele, corzile și mingile erau rigide, cu toate astea tenisul jucat atunci era unul foarte tehnic, elegant, era un tenis clasic, plăcut ochiului. Astăzi, datorită tehnologiei sau a metodelor moderne de antrenament, tenisul este mult mai rapid (serviciul unui jucator depășește cu ușurință 200 km\h), se bazeaza în mare măsură pe capacitățile fizice, vedem de altfel jucători cu rezultate excelente, dar care sunt parca niște roboti, accentul fiind pus pe câștigarea punctului, în detrimentul spectacolului.
Rep.: Ai ajuns la un moment dat în top 15 mondial la tenis, la +40. Cum ai reușit?
Cosmin Sălăgian: Într-adevăr, Federația Internațională de Tenis ITF, organizeaza zeci de turnee lunar în întreaga lume, competitii mai mici sau mai mari, cele mai mari fiind desigur în Europa. Chiar și în Romania poți participa la 3 dintre acestea în decursul unui an: la Brașov, București și Mamaia. Punctele primite în urma câștigării acestora și al turneului internațional de la Budapesta, m-au propulsat pe locul 15 mondial la categoria de varsta +40 ani, în proba de dublu. Grupele de vârstă sunt din 5 în 5 ani, și anume: +30 ani, +35 ani, +40 ani, +45 ani și tot așa mai departe. Aici, în clasamentele internaționale figurează și foști mari jucători profesioniști, din topurile ATP cum ar fi Michael Chang, Fabrice Santoro, Jiri Novak, sau Gil Fred cu care am fost la un pas să mă întâlnesc anul acesta la Campionatele Mondiale din Croația.
Rep.: Care îți sunt jucatorii rămași în minte, cu care ai practicat cel mai frumos tenis?
Cosmin Sălăgian: Ohhh, sunt foarte mulți, aș aminti aici pe brazilianul Andre Curry- locul 3 mondial, italianul Luca Serena- locul 1 mondial, sau austriacul Clemens Weinhandl cu care am jucat anul acesta, campion european și locul 4 mondial etc. Asta dacă te referi la jucători ca și adversari, daca e să mă gândesc la jucători ca și parteneri în proba de dublu, aș incepe cu Bogdan Cuceu din Zalău bineînțeles (alături de care am câștigat medalia de bronz la Campionatele Mondiale de anul acesta), sau Oliver Rădulescu din Satu Mare, sau Sorin Donescu din Bucuresti, Ciprian Cuceu din Baia Mare, sau Mircea Socaciu din Alba Iulia, alături de care am câștigat Campionatul Național de Seniori.
Din țară am amintiri frumoase alături de Simona Halep, Ilie Nastase (care m-a premiat după turneul câștigat la Brașov), Cristian Tudor Popescu, Victor Crivoi sau Florin Mergea. (vezi foto)
Rep.: Ai câștigat bronzul la Mondialele din Croația. Cum ai ajuns acolo? Cum a fost turneul? Cum te simți când știi că ești top 3 din lume?
Cosmin Sălăgian: După ce am câștigat Campionatele Internaționale ale României de la Mamaia la dublu, alături de Bogdan Cuceu, din Zalău, pe ultima sută de metri ne-am hotărât să mergem în Croația la mondiale. Acestea se organizează în fiecare an pe alt continent. Au fost în anii trecuți în SUA, apoi Africa de Sud, iar anul acesta urma Europa, țara desemnată să organizeze fiind Croația. În lipsă de sponsori pentru deplasări transoceanice am zis că e momentul oportun să ne deplasăm 1000 km pentru a participa la acest minunat turneu, mai ales că punctajul internațional adunat ne permitea acest lucru. În proba de simplu am avut tablou de concurs de 128 participanti, am reusit să trec primul tur învingând un mexican, apoi am pierdut cu austriacul mai sus menționat. Sincer să fiu, fiind un turneu de asemenea anvergură nu mă gândeam să ajungem foarte departe nici la dublu, deși speram la acest lucru. De altfel era să părăsim competiția încă din primul tur, unde am salvat minge de meci împotriva a doi jucatori foarte buni din India. A fost o descătușare urmată apoi de un parcurs foarte bun, trecând în sferturi de favoriții 3, un cuplu germano lituanian, și atingând astfel faza semifinalelor, unde am fost învinși la limită de doi jucători din Argentina. Aceștia la rândul lor au pierdut în tiebreakul setului decisiv de la doi portughezi, unul dintre ei fiind Gil Fred, jucător profesionist care activeaza încă în turneele ATP. Deși la un moment dat simțeam că se putea mai mult, acum privind în urmă suntem extrem de mulțumiți de ceea ce am realizat, o medalie la campionate mondiale este într-adevăr un vis devenit realitate. Adevărul este că îmi place mai mult să joc la dublu, decât la simplu, unde ești doar tu pe teren, depinzi doar de tine însuți. În schimb, la dublu este cu totul altceva, este deja un joc de echipă, intervine o cu totul alta strategie de joc, trebuie să riști mai mult, să te înțelegi și mai ales să te completezi cu partenerul, să execuți lovituri mult mai precise și mai variate. Foarte plăcut în acest sport este să joci, având mulți spectatori, sau chiar arena plină. Acest lucru te face să te autodepasesti, nu mai simți oboseala, vrei ca totul să iasă bine, simți parcă o energie în plus. Pentru mine este într-adevar plăcut să văd că jocul meu atrage atâtea priviri și, într-o situație din asta, dacă și câștigi este perfect.
Rep.: Mai sunt copii care practică tenisul?
Cosmin Sălăgian: Da, sunt. Sunt copii care vin să încerce acest sport și abandonează repede. Sunt copii care învață să joace, vin să facă mișcare, să se dezvolte armonios fizic și mental, să se relaxeze. Sunt și copii care vor performanță. Pentru aceștia din urma este cel mai greu, deoarece performanța înseamnă efort, sacrificii și disponibilități financiare mari, fără să existe nicio garanție că vor ajunge campioni. Cu toate acestea unii vor răzbii cu siguranță. O parte dintre ei vor ajunge campionii de mâine. Daca există talent, muncă și motivație, rezultatele nu se vor lăsa mult așteptate.
Rep. Cui ai vrea să mulțumești pentru întreaga activitate?
Cosmin Sălăgian: Ohh, ar fi foarte mulți, dar dacă e să mă gândesc la o singură persoană, acela este cu siguranță primul meu antrenor, Gavrila Vaida, Nenea Nelu cum îi spuneam noi, un om foarte drag nouă, care din păcate ne-a părasit recent, dar care a știut să ne facă să iubim acest frumos sport.
Rep.: Un mesaj de sărbători pentru cititorii noștri …
Cosmin Sălăgian: Vă doresc tuturor sănătate și Sărbători Fericite! La Mulți Ani!
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
