Doamne ajută tuturor, sunt Părintele Raul Rațiu, preotul misionar al Protopopiatului Ortodox Turda. Bine ne-am regăsit la o noua rubrică de sfaturi duhovnicești, unde voi încerca să vă răspund la o întrebare des întâlnită în această perioadă și anume, “de ce postim?”
Unul din mijloacele cele mai sfințitoare ale vieții creștinului este postul. În încercarea de a înțelege sensul lui, rostul și roadele lui, aș da o sumară definiție a înțelesului creștinesc al cuvântului post: ca abținerea de la mâncare (carne, grăsimi, ouă, lactate) și băutură, slăbirea puterilor trupești, în vederea înălțarii sufletului către Dumnezeu și a desăvîrșirii morale.
Am putea spune că postul este ascultare, ascultare de porunca lui Dumnezeu, iar ca și instituire a lui, îl regăsim încă de la inceputul creației, prin porunca “de a nu manca”, în acest sens Sfantul Vasile cel Mare ne spune: “Postul are aceași vechime ca și omenirea, își are existenta în Rai”, așadar ca prim răspuns la întrebarea de azi, afirmăm că postim pentru a recîștiga, pentru a recupera raiul cel pierdut, prin neascultare.
Sfantul Maxim Marturisitorul, ne îndeamna zicând: “să mâncăm pentru a trăi, nu să traim pentru a mânca ”, arătând că în perioada postului, e necesar să reducem o parte din hrana materială, pentru a sporii în hrană spirituala. Perioada postului este una de întristare, dar la final avem sărbătoarea bucuriei, încât postul trebuie ținut nu ca pe o pedeapsă, ci cu bucurie.
Ca și mijloace prin care un creștin își îndeplinește datoria postului cu folos aă amintii trei din cele mai importante:
1. Postul trebuie făcut în numele lui Iisus Hristos, cu credință și cu dragoste.
2. Să nu căutăm plăcerea în mâncăruri îngăduite.
3. Postul să fie însoțit de sfințenia vieții.
Postul cel adevarat, voit de Dumnezeu este mai mult al sufletului, care trebuie sa îl însoțească pe cel al trupului: “Nu știți voi postul care Îmi place? zice Domnul. Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casa pe cel sărman, pe cel gol îmbraca-l și nu te ascunde de cel de un neam cu tine”(Isaia cap.58, vers.5-7).
Lumea și societatea de azi, ultra consumistă și comercială, dar și într-o viteza amețitoare, a desființat postul, lumea devenind un mijloc de satisfacere a poftelor și a încetat să-L mai descopere pe Dumnezeu în ea. Prin post, omul caută să se elibereze de toate poftele sale, descoperindu-se pe sine însuși și întărindu-se cu Dumnezeu.
Postim ca să transformăm alipirea noastra pătimașă față de lume în iubire milostivă.
” Postim pentru a nu mai păcătui, pentru a primii darurile Duhului Sfant”, spune atât de frumos, Sfântul Ioan Gura de Aur.
” Postim pentru a ni se deschide ușile raiului”, ne încredințează și Sfantul Vasile cel Mare.
Postul da o purificare, o curățire fizică și sufletească.
Postul dă puterea de a gândii, dar și de a faptui.
Postul e o perioada de reinnoire a trupului și a sufletului, asemeni naturii.
Postul dă sentimente mai profunde despre aspectele esentiale ale vietii, despre sensul ei, care ne sunt valorile fundamentale pentru care trăim.
Postul da o stăpânire de sine, în relațiile cu oamenii, cu semenii.
Postul te ajută să treci mai ușor peste greutăți, peste încercări, să găsești răspunsuri, aduce vindecare pentru trup si suflet.
Roadele postului mai sunt: boala să fie înlocuită cu sănătatea, în locul nedreptății să triumfe dreptatea, rugăciunile neauzite să se transforme în cereri ascultate și împlinite, iar în locul intunericului sufletesc, să se instaleze lumina.
Sfintiti-va nu numai gura, ci și mâinile și picioarele, sfințiți postul, răstignind trupul prin înfrânare, întariți-vă sufletul prin toate faptele unei evlavii adevarate, sunt sfaturi pentru un post cu folos și plăcut în fața lui Dumnezeu.
În loc de concluzie, ca raspuns la întrebarea de azi, “de ce postim?” cu drag va redau câteva cuvinte regăsite în lucrarea “Mântuirea păcătoșilor”: “Postul spală păcatele, șterge fărădelegile de mai inainte, ne oprește de la cele viitoare. Postul este puternic zid al lui Dumnezeu, palat al lui Hristos și cetate a Duhului Sfant. Pavază a credinței este postul, semn al dragostei și întărire a nadejdii. Postul strălucește sufletul, curață trupul, înaltă simțirile, face inima zdrobită și smerită, risipește norii poftelor: Postul este fratele sărăciei, fiul pocăinței, păzitorul mîntuirii tale, mijlocitor către Dumnezeu”.
Mari sunt lucrările postului și minunate sunt puterile sale! Slavă Lui Dumnezeu pentru toate. Amin.
Cu pretuire în Hristos Domnul nostru,
Pr. Raul Ratiu.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
