Echipa Edmund și Daniel Dondoczi sunt cei care nu au lăsat boxul din Câmpia Turzii să moară.
La fel cum în Câmpia Turzii încă mai există judo și rugby, boxul a supraviețuit probabil în cea mai grea perioadă din istoria sportului local. A fost cea mai grea perioadă din cauza pandemiei care a oprit competițiile sportive și a închis sălile de antrenament.
Diferența a făcut-o cuplul Dondoczi care din fericire pentru iubitorii sportului au și făcut performanță.
Campionii nu sunt cei care câștigă mereu ci cei care cad, se ridică și continuă să lupte!
Mulți au să spună că au avut noroc de un sportiv mare așa cum este Iofsif Bândulă dar noi vă contrazicem. Talentul lui Iosif fără munca enormă din spatele cortinei nu era suficient să se ajungă la performanțele incredibile obținute de acest sportiv grozav. Nu vom vorbi în acest articol despre Iosif Bândulă, subiectul însă îl vom aborda într-un articol ulterior, ci vom vorbi despre acești doi antrenori Edmund și Daniel Dondoczi.
Sincer nu aș avea motive să-i apreciez, pentru că au antrenat luptători la un club rival, Potaissa Turda, pentru a se bate chiar cu mine, în vremea când făceam sport. Invidia și răutatea ar fi trebuit să mă macine și să le pun piedici însă cine nu a intrat niciodată într-o sală de sport nu are cum să știe că în sport este vorba despre fair-play, despre competiție, despre disciplină și despre respect. Iar respectul pentru acești doi mari antrenori vine în mod natural. Nu ai cum să-i urăști, ba chiar v-aș recomanda să-i apreciem mai mult decât sunt apreciați în momentul de față.
Experiența lor de zeci de ani în jurul ringului acum poate fi folosită în beneficiul orașului nostru. Pe ei competiția nu i-a speriat niciodată. Dacă au pierdut, s-au ridicat și au mers mai departe. Așa fac campionii.
Așa au făcut și în perioada pandemiei. Sala Sporturilor din Câmpia Turzii era închisă de restricțiile anti covid, însă ei nu s-au lăsat, nu au acceptat să se oprească din ce știau ei mai bine. Așa e când îți intră microbul ăsta numit box, în sânge. S-au antrenat în Parcul Mare din Câmpia Turzii, neîncetat. Astfel încât în momentul redeschiderii competițiilor, sportivii lor erau pregătiți 100%.
Să nu credeți cumva că rezultatele excepționale a lui Iosif Bândulă au fost întâmplătoare. Nu, nicidecum, au fost consecința sacrificiului, a muncii și a seriozității acestei echipe.
Șansa acestor rezultate excepționale din punctul meu de vedere a fost că s-au întâlnit la momentul potrivit experiența, seriozitatea, munca, sacrificiul și talentul. Fără unul dintre aceste elemente Câmpia Turzii nu s-ar fi bucurat de performanțele lui Iosif Bândulă.
Titlul de antrenorii anului merge la Edmund și Daniel Dondoczi
Valoarea acestor doi antrenori nu este dată până la urmă de simpatiile noastre ci de rezultatele lor, iar ei chiar au avut rezultate. Nu este primul lor campion și cel mai probabil nici ultimul.
Doi antrenori care nu și-au bagat coada între picioare în momentele grele, doi antrenori care nu s-au gândit la bani atunci când au mers la campionatele naționale, doi antrenori care cred eu că în curând pentru ei vor veni și recompense financiare pentru că merită, însă până atunci să știți că ei sunt antrenorii anului în Câmpia Turzii.
Dacă nu e așa vă rog să mă contraziceți!
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
