Până la Revoluţia din decembrie 1989 românii aveau, de Anul Nou, cam aceleaşi opţiuni de a petrece Revelionul ca şi astăzi. Adică acasă cu familia, ori într-un mediu organizat, de obicei la restaurant, cu prietenii. Însă, pentru masa festivă se făceau eforturi enorme, cu multe luni înainte.
În noaptea dintre ani, românii petreceau și în comunism. Făceau platouri cu salată de boef, sarmale, fripturi, cozonaci și prăjituri. Doar că toate se strângeau din timp, se stătea la cozi, ori apelau la ”pile, relații, cunoștințe”. Plus, că în noaptea de Revelion, programul la TV era prelungit și erau prezenți majoritatea marilor actori din Generația de Aur.
Românii stăteau la cozi și cumpărau orice. Pentru piftie se mulțumeau cu picioare de porc, varza pentru sarmale o puneau chiar ei la butoi, iar murăturile erau drămuite ca să ajungă până la Revelion.
Restaurantele organizau mese festive, dar numai pentru cei care îşi permiteau o astfel de distracţie. Totuși, pe masă se aflau altfel de meniuri, mai sofisticate, decât puteau găsi în comerţ.
Bananele, portocalele, măslinele, caşcavalul, cremvurştii erau atunci un mare lux, iar petrecăreţii se puteau bucura din plin de „minunăţiile” din farfurii, la care aveau acces poate o dată pe an.
Marea majoritate a românilor alegea ca petrecerea de Anul Nou să se desfăşoare acasă, în compania celor dragi, motiv pentru gospodine să-şi etaleze talentul gastronomic, cu preparate făcute în casă, în timp ce bărbaţii aveau sarcina de a se aproviziona cu băuturi alcoolice și sifoane.
Odată pregătită masa, oamenii se aşezau în jurul televizorului alb-negru pentru a urmări programul de Revelion al Televiziunii Române, fiind pentru ei singura noapte din an când aveau parte de ceva diferit, pregătit de artişti şi regizori cu mai multe luni înainte.
Din programul de Revelion erau nelipsite cântecele marilor artişti de muzică uşoară românească precum Angela Similea, Corina Chiriac, Mirabela Dauer sau Dan Spătaru, urmate de anecdotele lui Nae Lăzărescu, Vasile Muraru, Amza Pelea,Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Stela Popescu şi Alexandru Arşinel. Programul era redifuzat a doua zi, sub denumirea „Dacă doriţi să revedeţi”.
Erau şi români care se îngrijeau să aibă un casetofon sau un magnetofon la care să asculte sau să danseze şlagărele româneşti şi internaţionale la modă, ultimele procurate pe sub mână.
(sursa:Click)
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
