Paradoxal este faptul ca nu doar marfa din import are acest defect, ci si cea vanduta de producatorii autohtoni, multi dintre aceștia cumpărând semințe din import, care asigura o productie superioara, de multe ori insa in dauna gustului si calitatilor nutritive.
In plus, agricultorii romani utilizeaza de multe ori „dupa ureche” ingrasamintele chimice, existand astfel pericolul ca legumele sa fie cancerigene. Potrivit statisticilor, numai 15% din totalul fructelor vandute la noi sunt autohtone, in timp ce restul sunt din import.
Asa s-a ajuns ca de pilda, roșia, poate cea mai populara leguma romanească, sa aiba in multe cazuri un gust lemnos si sa fie tare si verde pe dinauntru.
Potrivit expertilor din Statiunea de Cercetare Legumicola de la Buzau, multi din producatori folosesc celuloza, substanta care s-ar face vinovata de toate „calitatile” enumerate mai sus.
„Se umbla la structura genetica a soiului, pentru a obtine produse cu o rezistenta mai mare. Legumele astfel obtinute pot fi transportate dintr-o tara in alta fara a se altera. Folosita si in industria hartiei, celuloza da legumelor aceasta ‘fermitate’. Unii spun ca din cauza acestei substante rosia capata un gust ‘lemnos’. Nu intamplator„, explica Florica Gheorghe, sefa sectorului Cercetare.
O alta substanta care cosmetizeaza legumele este si L-metionina, care schimba pur si simplu culoarea rosiei. O face de un rosu aprins, astfel ca pare coapta, cu toate ca in interior ramane verde.Alta metoda de cosmetizare e reprezentata de folosirea hormonilor. Tomatele au, in acest caz, niste dungi maronii la suprafata, iar in interior nu mai au semințe, ci niste puncte gelatinoase.
Nu trebuie uitata nici metoda, extrem de raspandita, a ionizarii alimentelor care, astfel tratate, pot sa stea mai mult timp in rafturile magazinelor. Tratamentul cu raze Gama sau X e practicat de 80 de ani in lumea intreaga, in acest fel fiind distruse microorganismele care se dezvolta in interiorul acestora.
Cum sa facem diferența intre legumele naturale si cele „artificiale”?
Specialiștii ne sfătuiesc ca, atunci când cumpărăm roşii, să fim atenţi atât la aspectul exterior, cât şi la cel interior al produselor.
„Pentru că analiza de laborator nu ne este la îndemână, putem ţine cont de nişte indicii. Codiţa să nu fie uscată la pipăit, chiar dacă este verde pentru că uscarea la întuneric păstrează această culoare. Când tăiem, analizăm cepul care nu trebuie să fie lemnos. Este semn că a fost maturată forţat. Dacă în pulpa ei găsim un cerc albicios este semn că a fost stimulată cu diverse substanţe. Dacă are mucron în vârf, ştim că s-a intervenit cu stimulenţi chimici. Conţinutul mucilaginos cu seminţe foarte mici dovedeşte că leguma a fost coaptă forţat“, spune Costel Vanatorul, cercetator la Statiunea de Cercetari Legumicole Buzau.
De asemenea trebuie tinut cont de faptul ca rosia adevărata nu trebuie sa fie ca piatra sau sa aibă coaja tare. Uitați-va la cotor, sa nu fie dur. Culoarea sa fie de un rosu deschis, nu spre maroniu. La taiere, produsul trebuie sa fie zemos. Gustul natural e dulce-acrișor. Rosiile crescute accelerat nu au acel miros specific de gradina.
Expertii insista asupra calitatilor pe care trebuie sa le aiba tomatele pe care le mancam, pentru ca rosia este considerata regina legumelor de vara. Ea are un aport foarte mare la sporirea rezistentei organismului. Contine acid folic, calciu, potasiu si vitamina C. Mai exista si o substanta antioxidanta, numita lycopen, care are un rol semnificativ in prevenirea cancerului, mai ales a celui de prostata.
Puteti beneficia de toate aceste elemente nutritive numai daca aveti in farfurie un produs care si-a luat de la pamant si de la soare toata zestrea de calitati. Daca leguma n-a fost lasata sa se coaca, ci a fost grabita sa se inroseasca cu ajutorul chimicalelor, doar pentru „impresia artistica”, atunci sa stiti ca mancati apa de ploaie…
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
