Atacurile de panică sunt o experiență cel puțin neplacută. Oricine a avut unul știe că sunt puține momente în viață când te simți mai rău.
Pe lângă sentimentul profund și copleșitor de teroare bruscă și neexplicată, care te lovește de nicăieri, mai sunt și senzația de sufocare, amețelile, greața, pulsul și tensiunea crescute, crampele la stomac, transpirația, nu mai zic de gândurile că o să mori, o să-ți pierzi controlul sau că o să înnebunești.
Sunt momente în care te simți extrem de vulnerabilă și de multe ori singură și neajutorată, chiar dacă sunt oameni în jurul tău. Ba chiar, de cele mai multe ori felul în care oamenii încearcă să fie utili, nu face decât să te streseze și mai mult!
Așa că, dacă vrei să fii de un real ajutor cuiva, citește în continuare.
În primul rând, cum îți dai seama dacă cineva are sau urmează să aibă un atac de panică?
Câteva posibilități ar fi:
– vezi că începe să respire sacadat si are o privire încețoșată, parcă se uită prin tine
– paloare
– transpiră vizibil
– îi tremură mâinile
– spune că se sufocă, că are dureri în piept, că se simte rău
– se ghemuiește jos
– pur și simplu îți spune că are un atac de panică
𝐂𝐞 𝐬ă 𝐍𝐔 𝐟𝐚𝐜𝐢:
– nu îi spune că n-are de ce să-i fie frică
– nu îi spune să se calmeze
– nu îi spune să se potolească, că se uită toată lumea la noi
– nu te enerva
– nu îi spune că exagerează
– nu o învinovăți (dacă știai că nu-ți plac locurile aglomerate, de ce-ai mai venit la magazin?)
– dacă mai vin și alți oameni să vadă ce se întâmplă, nu vorbi despre persoană de parcă nu ar fi de față
𝐂𝐮𝐦 𝐩𝐨𝐭𝐢 𝐬ă 𝐟𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐨𝐫:
– păstrează-ți calmul
– ghidează ușor persoana într-un loc mai retras, de preferință undeva în aer liber
– spune-i să se uite în sus (pentru cel puțin 2-3 minute)
– dacă persoana nu are amețeli, plimbați-vă câțiva pași, de colo colo
– pune întrebări simple: de unde ești? ai frați, surori? cu ce te ocupi?
– dacă persoana este cunoscută sau cineva drag, roag-o să-și amintească o adresă, un număr de telefon, o informație
– îndeamn-o să respire în ritm cu tine și ai grijă ca expirarea să fie mai lungă decât inspirarea; un ritm bun ar fi 4 timpi inspirație, ținut aerul 2 secunde, 6 timpi expirație
– fă conversație normală (vorbește despre vreme, despre copii, despre o întâmplare prin care ai trecut)
– liniștește-o, spune-i că sunt senzații neplăcute acum dar că în câteva minute se vor ameliora, că nu e nici o problemă, nu e nici o grabă, o să treacă
– dacă se apropie cineva să întrebe ce se întâmplă, spune-le că e totul în regulă, doar vă odihniți puțin
– fă o glumă, determină persoana să zâmbească sau să râdă
Și în general fă ce poți pentru a crea un spațiu calm, relaxant și fără stres în jurul persoanei. Un atac de panică trece oricum în aproximativ 15-20 de minute. Poate să depindă însă de tine dacă cele 20 de minute sunt groaznice sau doar neplăcute.
Important este să ții minte că nimeni nu alege să aibă un atac de panică și că o persoană măcar aparent calmă și care nu se pierde cu firea alături este un factor extrem de important și de apreciat.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
