👉Ortodoxia nucleară, teologia „lumii ruse” și rolul Bisericii Ortodoxe Ruse în războiul de ocupație al regimului Putin
Fenomenul cel mai important în anii 90 este cel al dizolvării statului, instituțiilor statului, legilor și economiei. Criza imensă de legitimitate a satului și haosul economic a adus o violență socială fără precedent. În acest gol imens lăsat de stat, instituții, societate, economie vine Biserica Ortodoxă Rusă (BOR), dar și diverse culte, care să înlocuiască sau să ofere o alternativă. BOR, în mod special, devine un element central în noua configurație social-politică. Acest lucru se va simți mai ales odată cu instaurarea regimului Putin. Regimul Putin, în procesul său de reabilitare a statutului, economiei, societății aduce BOR în plin plan, arată Vasile Ernu, specialist în spațiul ex-sovietic, într-o amplă analiză, pe România Curată, în care analizează rolul BOR în susținerea regimului Putin și războiul de ocupație din Ucraina.
În 2009 a apărut un termen nou în limba rusă: religarhia. Religarhia este o combinaţie între religie şi oligarhie care face trimitere la o situație veche într-un context nou: amestecul ierarhiei BOR cu structurile Statului şi cu cele financiare. Religarhul este un înalt demnitar apropiat de elitele puterii şi economice care conduc Statul. Religarhia este diferită însă de formele politice cunoscute precum hierocraţia (Israelul antic) sau de teocrația medievală, când structurile religioase preluau rolul statului. În statele postcomuniste ortodoxe asistăm la un soi de relansare a tradiției bizantine adaptate unui nou context social, politic şi economic. În Rusia, fenomenul devine foarte vizibil în perioada lui Putin și mai ales odată cu alegerea noului Patriarh al Rusiei, Chiril (2009). Tandemul Putin – Chiril instituie această religarhie, explică Vasile Ernu.
Ortodoxia nucleară, sau Ortodoxie atomică, este o versiune a conceptului „ideea rusă” potrivit căreia Ortodoxia – confesiunea care reprezintă Rusia – și scutul nuclear sunt cele două componente ale securității Rusiei. Cu toate acestea, problema sfințirii armelor de distrugere în masă rămâne una controversată pentru BOR. Există opinii polarizate: de la afirmația că Biserica nu ar trebui să binecuvânteze deloc armele, până la apărarea practicii de sfințire a oricărui tip de armă.
De ce tac rușii? De ce nu se răzvrătesc? Răspunsurile unui rus distins cu Premiul Nobel „Acum există o luptă pentru viitor. Există o luptă pentru ceea ce va fi. Există o bătălie pentru cum va fi societatea. Cine va câștiga – junta sau cetățenii liberi?”, s-a întreabat, retoric, Dmitri Muratov, redactorul ziarului Novaia Gazeta, laureat al Premiului Nobel, în discursul despre războiul din Ucraina și situația din Rusia, ținut la Global Media Forum. „Programul juntei a fost formulat, probabil, de cel mai popular șef al unei companii militare private, miliardar, supermanager Evgheni Prigojin. Permiteți-mi să vă reamintesc programul său, el l-a subliniat: „Nu mai construiți poduri și teatre. Toată Rusia ar trebui să lucreze în fabrici de apărare. Pentru o vreme, Rusia ar trebui să devină Coreea de Nord. Copiii elitei ar trebui să se întoarcă din străinătate în Rusia. Efectuați o mobilizare generală. Închideți granițele.”, a subliniat Muratov. Laureatul Nobel arată, însă, că noua generație nu e dispusă să urmeze un asemenea apel. „Noua generație, născută sub Gorbaciov și puțin mai mult, nu este gata să se sacrifice. Această generație construiește viitorul, în timp ce autoritățile din Rusia încearcă să îmbunătățească trecutul. Aceasta este o generație unică uimitoare, aceștia sunt profesioniști, aceștia sunt oameni cu empatie ridicată. Mulți dintre ei și-au părăsit patria, mulți pentru totdeauna. Probabil știm cine a plecat pentru totdeauna. Acești oameni își iau animalele de companie cu ei. A existat o creștere de 26 de ori a numărului de cipuri pentru animale de companie, deoarece oamenii pleacă definitiv. Între 700.000 și un milion de tineri au părăsit Rusia. Nu vor să ucidă. Și nu vor să fie uciși”, a punctat Dimitri Muratov. Discursul, pe larg, aici. Merită citit!
De ce nu este primită Ucraina în NATO? De ce se tem aliații? Interviu cu un expert în relațiile dintre Rusia și NATO
„Un obstacol serios în calea aderării Ucrainei la NATO ar putea fi sosirea (la un moment dat – n.r.) în locul lui Zelenski a unui președinte care să fie asemănător cu foștii lideri ucraineni. El ar putea avea o viziune opusă asupra relațiilor cu Occidentul și cu Rusia. Dar acest lucru este greu de imaginat acum. Totuși, este mai probabil (decât sosirea unui președinte pro-rus – n.r.) ca Zelenski să fie înlocuit în viitor de un lider de extremă dreapta care ar difuza idei revanșarde – mai ales dacă Ucraina nu-și atinge obiectivele de revenire la granițele din 1991. Și ne amintim că o țară membră NATO nu poate fi expulzată din alianță.”, explică Kimberly Marten, politolog specializat, printre altele, în istoria relațiilor dintre Rusia și NATO, într-un interviu pentru site-ul rusesc de opoziție Meduza.
„Unul dintre motivele pentru care Germania și SUA nu se grăbesc să garanteze viitoarea apartenență a Ucrainei la alianță este tocmai faptul că Zelenski nu va fi președinte pentru totdeauna. Este important pentru ei să se asigure că Ucraina rămâne în viitor un partener de încredere care nu va împinge NATO într-un conflict direct cu Rusia”, mai explică expertul.
„De asemenea, este important să ne amintim că, dacă NATO leagă în mod oficial apartenența Ucrainei de sfârșitul războiului, i-ar putea da lui Putin o carte albă pentru a nu pune capăt războiului niciodată. Ceea ce ridică o altă întrebare: când se consideră că un război s-a încheiat? Când s-a ajuns la o încetare a focului? Și de unde știm cât de stabil va fi acest armistițiu? Cred că mulți oameni sunt îngrijorați de faptul că Ucraina riscă să nu reușească să își atingă obiectivele maxime, iar Germania și SUA vor să vadă ce se va întâmpla în continuare.”
Unul dintre subiectele principale al Summit-ului NATO, desfășurat săptămâna trecută în Lituania, a fost aderarea Ucrainei, care insistă să devină membru cât mai curând posibil. Statele membre NATO au convenit să simplifice procesul de aderare a Ucrainei, dar nu au invitat țara în cadrul alianței. Reprezentanții acestora au declarat că vor invita Ucraina în alianță atunci când toți membrii blocului vor fi de acord cu acest lucru și când Kievul va îndeplini anumite condiții (președintele ucrainean Volodimir Zelenski spune că nu știe despre ce condiții este vorba). Declarația de după summit nu a precizat când ar putea fi invitată Ucraina în alianță. Anterior, aliații au precizat că acest lucru s-ar putea întâmpla doar după încheierea războiului.
Ce spune, în sinteză:
1. 18% din suprafața Ucrainei (cam echivalentul a jumătate din Germania n.n.) și 12% din PIB-ul de dinainte de război rămân sub ocupație în timpul invaziei la scară largă a Rusiei în 2022-2023.
2. Peste 5 milioane de persoane strămutate în interiorul țării (IDP) au fost raportate în 2022, iar peste 8 milioane au plecat din Ucraina. Aceasta reprezintă 30% din populație care devine fără adăpost. Gândiți-vă la întreaga populație a marelui stat New York, California, Florida și Texas care își pierde casele și trebuie să se mute.
3. Șomajul a crescut de la 10% în 2021 la 25-26% în 2022. Acum, fiecare 1 din 4 persoane care ar putea și ar vrea să muncească nu are un loc de muncă.
4. PIB-ul real a scăzut cu 29,1% în 2022.
5. Inflația de consum a crescut cu 26,6% în 2022
6. Cursul de schimb al hrivnei a fost fixat la 36,57 UAH/USD, ceea ce a dus la o devalorizare de 25%.
7. Exporturile de bunuri au scăzut cu 35%, iar exporturile de servicii au scăzut cu 28,3% în 2022.
De-asta e bine să citim despre Rusia. Mai ales despre Rusia contemporană. Și să ne alegem informați lecturile. Sunt unii, istorici, sociologi, jurnaliști, care se documentează și scriu de ani buni, ba chiar decenii, despre nașterea puterii și ambițiilor lui Putin. Scriitorul și jurnalistul Vasile Ernu (născut în URSS, cum el însuși se prezintă, vorbitor de rusă și bun cunoscător al spațiului ex-sovietic) a făcut o selecție a cărților traduse recent în limba română, care merită citite pentru a înțelege ascensiunea lui Putin și cum s-a ajuns la războiul din Ucraina. Le puteți găsi în aceste zile (24-28 mai), la unul dintre cele mai importante târguri de carte din țară, Bookfest, dar și în librării (fizice sau online). 10 recomandări, aici:
👍Proiectul „Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare” este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt dosponibile la www.activecitizensfund.ro.
