Una dintre cele mai consumate legume, alături de trufandalele primelor săptămâni de primăvară, este ridichea albă.
Un foarte scurt istoric al originii ridichiei ar fi binevenit, pentru a şti de unde provine şi astfel să ne facem o idee despre calităţile sale terapeutice.
Originea legumei ridichea albă
Această mică şi banală legumă, pe care astăzi o vedem peste tot în lume, îşi are originea în zona centrală a Asiei, fiind adusă cu mii de ani în urmă în regiunile mediteraneene prin Egipt, de unde s-a răspândit apoi în Europa şi mai târziu în alte colţuri ale lumii. Fără doar şi poate mult mai târziu, pe faimosul Drum al Mătăsii pelerinii şi negustorii cărau cu ei dinspre Asia către zona ţărilor mediteraneene, pe lângă mirodenii şi alte chestii, şi ridichiile atât de gustoase. Ceea ce este foarte puţin cunoscut este faptul că în timpul construirii piramidelor din Egipt, sacerdoţii egipteni ofereau lucrătorilor în meniul zilnic ridichii, şi veţi înţelege de ce procedau astfel. Desigur că pe lângă ridichii lucrătorii mâncau şi alte produse, dar era o certitudine că jumătate din ceea ce mâncau era constituit din legume.
De la egipteni romanii şi grecii au dobândit priceperea de a folosi ridichea albă sau roşie cum i se mai spune, la tratarea diferitelor afecţiuni ale sănătăţii, îndeosebi ale corpului fizic cu organele sale interne. De exemplu dacă la romani această legumă era utilizată contra tusei, senatorii Romei folosind-o des deoarece cuvântau şi era necesar să vorbească tare, ceea ce le solicita corzile vocale care uneori se iritau, mult mai târziu pe vremea regilor Franţei ridichea era folosită de către medicii curţii regale ca remediu tainic (prin combinaţia cu alte substanţe) împotriva anumitor otrăviri accidentale sau premeditate.
O ridiche poate să anuleze efectul unei substanţe otrăvitoare?
Ridichea alba are toate proprietatile necesare unui antioxidant complet pentru organismul nostru 3Ei bine este posibil aşa ceva, mai ales dacă luăm serios în considerare că ridichea este cel mai performant antioxidant natural pe care-l avem la îndemână. Radicalii liberi din corp ce pot apare în urma unei mese bogate în grăsimi saturate, prăjeli şi preparate trecute prin foc, pun organismul într-o stare de uzură prematură zilnic. Nivelul foarte ridicat de antioxidanţi pe care-l conţine o fac să fie o legumă cu performanţe extraordinare în combaterea anumitor forme de cancer, cum sunt cel de colon, de sân sau de prostată. Şi este foarte posibil ca răspunsul căutat referitor la combaterea otrăvurilor să fie găsit în mecanismul prin care ridichea combate radicalii liberi (aceştia favorizează uzura celulară ducând la capacitate scăzută de apărare contra substanţelor toxice). De asemenea conţinutul bogat în potasiu ajută la reechilibrarea tensiunii arteriale, precum şi la ameliorarea oricăror probleme legate de circulaţia sanguină, în mod deosebit în zona capilarelor. Deşi au doar foarte puţin calorii, doar 15, consumate în cantităţi moderate ridichiile albe sunt extraordinare în cura de slăbire, contracarând senzaţia de foame. În plus mineralele şi vitaminele pe care le conţine ajută la echilibrul general al sănătăţii pe toate nivelele acesteia.
Din punct de vedere alimentar putem considera deci ridichea o sursă excelentă de nutriţie, alături de alte legume de primăvară şi împreună cu alimente ce fac parte din dieta noastră. Deşi pare suficient de densă ca legumă, ridichea conţine suficientă apă, întocmai ca şi organismul nostru, ceea ce oferă prin consumul moderat o bună hidratare pentru corpul fizic. Este uluitor cum o mică legumă aparent solidă, în greutate de aproximativ 25-30 de grame, să conţină în procent de 95% apă, aspect care-i oferă un avantaj foarte mare în raport cu alte legume care ajută sănătatea.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
