În cotextul vizitei în Statele Unite, am avut astăzi prilejul de a petrece timp în mijlocul comunității de români din Chicago. Am avut astfel ocazia să cunosc o serie de oameni extraordinari și poveștile lor de viață absolut impresionante. Printre aceștia am regasit numeroși români care au fugit din lagărul comunist cu decenii în urmă și care au reușit să construiască de la zero o carieră onorabilă în profesia lor, sau o afacere de real succes. Sigur că sunt mândru să văd cum acești românii prin modul armonios în care s-au integrat în societatea americană au devenit veritabi ambasadori ai țării noastre peste Atlantic.
Totodată, trebuie să recunosc că mă încearcă un regret când constat din relatările lor că au fost nevoiții să ia calea străinătății din pricina lipsei oportunităților de a se împlini în propria țară. Acest climat persistă și astăzi. De aceea pledez pentru o apropiere cât mai trainică și substanțială cu Statele Unite. Avem foarte multe lucruri de învățat de la o societate în care oameni veniți de pe cele mai îndepărtate meridiane doar cu o valiză de haine au reușit să clădească imperii, pornind de la firul ierbii. Așa arată un sistem meritocratic, în care determinarea, munca asiduă și perseverența sunt răsplătite. Într-o Românie încă sufocată de nepotisme și jocuri de culise, pare că vorbim despre o utopie.
Sunt liberal, susțin inițiativa și sunt convins că fară astfel de temerari, de oameni care au îndrăznit să-și provoace destinul nici o societate nu poate progresa.
România s-a schimbat în bine din multe puncte de vedere, nu mai este acea țară pe care o cunosc mulți dintre cei emigrați în urmă cu decenii, însă rămânem totuși departe de potențialul nostru deplin. Este greu să-i convingem pe românii din diaspora să revină acasă, dar am reușit totuși să-i conving că este momentul să reînnoiască legăturile cu țara.
De aceea este important să păstrăm o legătură strânsă cu diaspora noastră din Statele Unite. Avem nevoie, pe de o parte, de sprijinul lor în dialogul cu partea americană pe diferite teme, cum de altfel îi putem angaja, gradual, în proiecte investiționale din România. Este o relație care se construiește în timp și care se bazează în primul rând pe încredere. Iar încrederea dupa cum știți se construiește în decurs de ani, însă poate fi pierdută peste noapte.
Mă tem că realitatea internațională curentă ne impinge de la spate să grăbim pasul și să luăm decizii de importanță stragică pentru România. Relația cu Statele Unite a devenit vitală și trebuie să utilizăm toate pârghiile pentru a sta la masă cu cei puternici. Să nu uităm: „Cine nu este la masă, va fi în meniu”.