Avram Gal face un bilanț pragmatic al României la final de an: „Sper ca lecțiile învățate în anul 2022 să nu fie ignorate. Îmi doresc pentru România un an 2023 marcat de înțelepciune, curaj și demnitate.”
Sfârșitul de an este întotdeauna prilej de bilanț și reflecție. Privind peste umăr putem spune despre 2022 ca fost un an al provocărilor și transformărilor. Am putut observa cât se poate de limpede forța interdependențelor de pe scena internațională, și cum unele crize izbucnite la distanță produc efecte ca și cum s-ar fi produs în pragul ușii. Iar cele întâmplate în vecinătate au capacitatea să ne afecteze profund și impredictibil.
În anul care se încheie, am străbătut Europa și SUA în lung și în lat în încercarea de a pune umărul la consolidarea unor proiecte de însemnătate pentru mediul investițional din României. Izbucnirea războiului din Ucraina a fost un moment de răscruce care ne-a trezit la o realitate pe care o credeam de mult apusă. Cine a crezut realmente că „bătrânul continent” va fi curpins de un război care ne va transpune într-o atmosferă demnă de anii 40?
Cine și-a imaginat că într-o perioadă înfloritoare pentru știință, când marcăm inventarea reactorului cu fuziune nucleară ce ne oferă energie infinită, vom discuta și despre scenariile apocaliptice ale utilizării armelor nucleare. Pacea este ca oxigenul, toată lumea îl ia ca pe un dat gratuit, până este lipsit de acesta și îi constată adevărata valoare. La fel sunt democrația și libertatea. Valori pe care le credeam instalate definitiv, iată că astăzi suntem chemați să le protejăm.
Pentru România, ca și actor pe scena lumii pot spune că am avut parte de un bilanț nu foarte pozitiv. Faptul că la granițele noastre s-a aprins un război care poate degenera, ne-a plasat într-o postură extrem de delicată. Da, putem vorbi despre amenințări, riscuri și tot soiul de provocări pe care un astfel de context le poate abate asupra României. Dar, cred că o politică externă abilă ar putea să compenseze toate aceste neajunsuri, iar dictonul ce spune că „orice provocare ascunde o oportunitate” nu reprezintă vorbe goale. Modul în care România a gestionat valul de refugiați ne-a adus o simpatie și apreciere la nivel internațional fără precedent. Statele Unite și partenerii europeni au înțeles clar cum arată pericolul de la răsărit și s-a agreat consolidarea securității României, ca principal bastion al lumii euroatlantice la Marea Neagră.
O serie de companii multinaționale iau în considerare să-și relocheze operațiunile din zonele afectate de razboi, ori vulnerabile, în țara noastră. Industria românească de armanent poate renaște, proximitatea noastră față de pericolul de la Est făcându-ne opțiunea logică pentru consolidarea planurilor de înzestrare militară.
Evident că toate aceste realități reclamă în primul rând o bună coordonare la București. Însă, după cum a arătat sfârșitul de an mă tem că am ratat o bună șansă de a ne avansa interesele strategice.
De la alegerea Ungariei, în detrimentul României, drept destinație pentru unele dintre cele mai importante invesții străine din regiune (spre exemplu fabrica de acumulatori BMW de la Debrecen – o investiție de 2 miliarde Euro), și până la ratarea integrării în spațiul Schengen, cred că artizanii politicii externe de la București ar trebui să-și pună un sem de întrebare cu privire la strategia aleasă. Asta dacă, bineînțeles, avem una.
Anul 2023 se anunță extrem de complicat, întrucât instabilitatea generală accentuată de război va adânci criza economică. Sunt optimist ca sunt soluții pentru a traversa cu bine aceste ape învolburate, iar atenția va trebui îndreptată către categoriile cele mai vulnerabile. Inflația a erodat dramatic veniturile românilor, iar fară un tonus economic bun care să permită creșteri salariale (măcar în pas cu rata inflației) tot mai mulți oameni se vor prăbuși în sărăcie. Dincolo de euforia sărbătorilor cred că este bine să rămânem lucizi și pragmatici, pentru că din fericire soluții există. Iar ceea ce se întâmplă acum în jurul nostru și în lume ne plasează pe un nou curs care va dura decenii. Nu avem voie să ratăm startul, mai ales din lipsă de viziune și de curaj.
Sper ca lecțiile învățate în anul 2022 să nu fie ignorate, ori uitate prea curând.
Îmi doresc pentru România un an 2023 marcat de înțelepciune și demnitate.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
