Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere și Statul Român au atacat la Curtea de Apel Alba Iulia o decizie a Tribunalului Alba, prin care au fost obligați la plata despăgubirilor de 70.000 euro, despăgubiri materiale și 15.000 de euro, despăgubiri morale, către o familie din Alba Iulia, deoarece construcția Autostrăzii Sebeș-Turda, coridorul din Oarda de Sus, încalcă dreptul la proprietare privată a familiei.
Mai exact, în timpul procesului de la Tribunalului Alba, unde familia a cărui imobil este afectat de construcția autostrăzii, judecătorii au reținut următoarele aspecte:
”Reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului situat administrativ în Alba Iulia – Oarda de Sus.
Prin HG nr. 399/2014 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al obiectivului de investiții „Autostrada Sebeș – Turda”, coridor ce cuprinde și imobile situate în Oarda de Sus, nefiind însă cuprins în procedura de expropriere.
Amplasamentul lucrării a fost actualizat în temeiul studiului de fezabilitate final, potrivit detaliilor tehnice, deoarece în cursul anului 2007 s-a prevăzut realizarea obiectivului de investiție „drum expres”, iar în cursul anului 2013 s-a prevăzut că investiția este la nivel de autostradă.
În acest context, reclamanții susțin că prin modalitatea de stabilire a traseului autostrăzii, dreptul lor de proprietate este afectat, atât prin diminuarea drastică a valorii proprietății, cât și prin îngrădirea exercitării atributelor sale, operând practic o expropriere de fapt, care angajează răspunderea civilă delictuală a pârâților”
…
În acest context, instanța constată că în speță, potrivit certificatului de urbanism nr. (…) coroborat cu planul de amplasament și delimitare a imobilului față de limitele de protecție ale autostrăzii întocmit de expert M. I. (fila 23) rezultă că imobilul reclamanților este afectat de zona de protecție a autostrăzii Sebeș – Turda cu interdicție de construire, după cum urmează:
– distanța dintre coridor expropriere și limita proprietății pe latura de N,NE =12,35 m;
– distanța dintre coridor expropriere și construcție pe latura de N,NE =14,21 m;
– distanța de la axul autostrăzii la limita proprietate pe latura de sud = 31,11 m ;
– distanța de la axul autostrăzii la construcție pe latura de sud = 49,92 m ;
– distanța de la coridor expropriere și limita de proprietate pe latura de sud = 6,5 m ;
– distanța de la coridor expropriere și construcție pe latura de sud = 26,56 m ;
În ce privește chestiunea limitelor de amplasare, deși pârâta CNAIR a contestat concluziile expertului M. I., instanța reține că acestea sunt confirmate parțial de înscrisurile de la filele 292-299 vol. II, cu precizarea că expertul a identificat limitele proprietății (teren +construcție) față de limitele culoarului de expropriere în timp ce anexa 9 poziționează doar clădirea față de limitele culoarului de expropriere.
Potrivit art. 17 din OG 43/1997 privind regimul drumurilor, zonele de protecție sunt suprafețele de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranță, necesare protecției și dezvoltării viitoare a drumului. Limitele zonelor de protecție sunt prevăzute în anexa nr. 1.
Conform alin. 2 al aceluiași text de lege, zonele de protecție rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în proprietate, cu obligația ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranță a traficului prin:
a) neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător;
b) executarea de construcții, împrejmuiri sau plantații care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum;
c) executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului, siguranța circulației sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafață.
d) lucrări de defrișare de păduri de pe versanții împăduriți adiacenți drumului; pentru astfel de lucrări, administratorul domeniului silvic va solicita acordul administratorului drumului.
Prin urmare, este evident că reclamanților le este afectat exercițiul dreptului de proprietate prin îngrădirea atributelor de posesie, folosință și dispoziție, aceștia neputându-le exercita în mod absolut și exclusiv.
…..
În cazul reclamanților, atributul folosinței este încălcat prin faptul că deși sunt proprietari, aceștia nu sunt lăsați să utilizeze imobilele conform intereselor proprii, în acest mod, orice utilizare a terenului devenind imposibilă, iar o eventuală demarare a unor construcții fără actele administrative prevăzute de lege, fiind calificată ca infracțiune (articolul 24 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcție).