Prima amintire a unui copil legat de școală, este despre domnul învățător, un învățător în care elevii îl percep ca pe un părinte, blând și blajin. Educația, este un factor determinat în creșterea și formarea unui elev, iar de buna educație a acestora depinde întreaga formare în viitor. În timp ce scriam interviul, aveam sentimentul că-l văd pe dl Trandafir din povestirea marelui scriitor Mihail Sadoveanu, un om blând și blajin.
În acest număr din Ziarul 21 avem plăcerea să-l avem ca intervievat pe dl Aurel Călușer, un dascăl, un om de cultură, un om cu o experiență de viață bogată.
Rep.: Spuneti-ne câteva cuvinte despre dumneavoastră.
Aurel Călușer, învățător în perioada 1974-2020:
-Mă numesc Călușer Aurel și m-am născut la data de 14 noiembrie 1954 în satul Luna din părinții Gavrilă și Leontina, al doilea din cei 4 copii, 3 băieți și o fată. Am crescut cu poveștile femeilor care țeseau covoare (lipidee), păretare, preșuri, și a bărbaților care depănau amintiri din armată și din timpul războiului, a frontului și a lagărelor care au nenorocit numeroase familii cărora le-a luat tații, soții, frații sau bunicii.
Rep.: Cum a fost copilăria dumneavoastră?
Aurel Călușer
-Am avut o copilărie simplă și frumosă într-o perioadă, când principalele preocupări erau școala, jocul și formarea primelor deprinderi gospodărești, de sapă, îngrijirea și hrănirea animalelor și de a ajuta la construirea casei noi a gardului și anexelor.
Rep.: Unde ați făcut școala primară, gimnazială dar și alte forme de învățământ?
Aurel Călușer:
-Am urmat cursurile Școlii Generale din comuna Luna între anii 1961-1969. Satul era în plină dezvoltare cu bărbați vrednici care după cele 8 ore de lucru în fabrică (Industria Sârmei Câmpia Turzii) își luau sapa în spate și arau porțiile de porumb, sfeclă, floarea-soarelui, legume și zarzavaturi până seara când se întuneca alături de femei care, pe lângă lucrul la câmp se ocupau de copii și de gospodărie. Îmi amintesc cu drag de perioada de școală generală. Copii mulți, câte 2 clase paralele în fiecare an, cu dascăli minunați pe care îi respecta tot satul. Aproape fiecare copil avea costum național, se pregăteau serbări școlare, spectacole, concursuri. Așteptam cu nerăbdare sărbătorile de iarnă să colindăm tot satul și să mergem la urat cu bici și clopoței. Ne umpleam traista cu colaci împletiți, nuci, mere și bomboane. Nici nu era vorba de bani, banii erau un apanaj al adulților. Ce să mai zic de Sărbătoarea Pascală!? Eram înarmați băieții, cu monede și paloșe ,,dădeam” la ou, aruncam la linie…. Vacanțele erau superbe, vara la Arieș, iarna cu sania. Ce să mai zic? Fiecare dintre cei din generațiile trecute ar avea de povestit dacă ar avea calitățiile lui …..Creangă.
În 1969 am plecat la Cluj. Am dat examen la Liceul Energetic, era al doilea an de înființare, concurență mare, am rămas sub linie. În toamnă m-am dus la Liceul Pedagogic. Am intrat și au urmat cinci ani pe care îi păstrez în suflet, fără asemănare. Colegii, activitățiile, orașul cu atracțiile lui care însemnau abonament la teatru, prezențe la operă dar și spectacolele ,,pedagogiștilor” unde am activat ca membru al corului și dansator până la absolvire. Am avut dascăli deosebiți care au contribuit la formarea mea profesională și nu numai. Profesorul Popa Valer psiho-pedagog și maestrul Marius Cuteanu sunt doi dintre cei care mi-au călăuzit pașii în formarea ca om și dascăl.
Îmi amintesc că din 36 de elevi ai anului I, 1969-1970 am contribuit și cu lopata și târnăcopul la aranjarea curții de la noua clădire a Liceului Pedagogic ”Gheorghe Lazăr”, că am dormit timp de doi ani într-un internat cu 40 de copii într-o cameră, cu paturi supraetajate, că mergeam pe jos din cartierul Grigorescu sau din centru până în cartierul Gheorgheni, că am prins cele mai mari inundații ale Clujului în 1970….
Rep.: Care a fost ruta profesională?
Aurel Călușer:
-Totul s-a finalizat cu examenul de diplomă din luna iunie 1974 și ședința de repartiție ca tineri absolvenți învățători. Când am ajuns la rând după medie, aveam de ales unul din cele 7 posturi libere de la școlile din comuna Măguri-Răcătău. Niciunul dintre colegi nici măcar unu nu auzisem de numele lor: Ghermănești, Suseni, Bogdănești, Joseni. Am ales Joseni (pentru că era mai jos)! Ghinion! Am ajuns la cea mai înaltă cotă. Trei ore de urcat pe potecă, fără drum direct din Răcătău, mare parte prin pădure. Și la capăt? Un platou-Vidreiu, băștinașii îi spuneau ,,baltă”, că era ca un crater. Casele la 200, 300 metri distanță. Școala – casă particulară, 2 camere și un pridvor (târnaț). Copii, 12 în 4 clase. Într-o cameră dormeau proprietarii și eu, cealaltă era sala de clasă. Doamne! N-aș fi crezut că există așa ceva! Copiii erau fantastici. Acolo, sus, nu era curent electric, biserică, dispensar medical, doar câteva familii cu animalele lor, ursul și pădurea. Am stat puțin, după căderea primei zăpezi, 3 octombrie, am coborât și eu. La Căminul nr. 9, deficenți motorii, clasele de 15-18 elevi, copii superbi unde am stat 2 ani.
În 1976 m-am transferat la Școala Generală din satul Luncani (comuna Luna). Timp de 15 ani am reușit să cunosc tot satul, de la cei mai mici până la cei mai mari în vârstă. Oameni deosebiți, copii cu bun simț, harnici, respectuoși…
Rep.: Știu că ați organizat foarte multe activități extracuriculare, ne spuneți câteva?
Aurel Călușer:
-Cum mi-au plăcut din timpul școlii am înființat un grup vocal pe voci egale cu fete din clasele V-VIII. După anul 1985 a fost înființat în comuna Luna un cor la 4 voci, în majoritate cadre didactice, dar și angajați din alte sectoare de activitate, dirijat de profesorul Nicolae Hațehan. La Festivalul Coral ”Ioan Vidu” de la Lugoj am interpretat partea solistică a piesei ,,Răsunet de la Crișana”. Spectacolul a fost televizat de TVR Cluj.
Rep.: Ce a reprezentat Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul” din Câmpia Turzii pentru dumneavoastră”?
Aurel Călușer:
-De la 1 septembrie 1990 până la 1 septembrie 2020 când m-am pensionat am activat ca învățător titular la Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul” din Câmpia Turzii. Au fost anii cei mai prolifici desfășurați într-o școală cu toate dotările necesare, cu cadre didactice deosebite, cu elevi interesați în obținerea de rezultate care să-i propulseze în formarea viitorului lor personal.
Rep.: Cunoașteți elevi din trecut, care au devenit azi oameni de succes?
Aurel Călușer:
-Din toate școlile unde am funcționat au fost elevi care s-au realizat profesional, cu mulți dintre ei țin încă legătura. Cel mai important lucru este că în toate generațiile sunt oameni de nădejde, azi. Consider că, atâta cât a ținut de mine, am contribuit substanțial la formarea oamenilor dându-le primele cunoștințe necesare în viață.
Rep.: Știu că ați fost ani buni în corul ,,Astra”, ce ne puteți spune despre acest aspect?
Aurel Călușer:
-La 1 octombrie 1991, la inițiativa învățătorului Dan Cristian Trifan, a fost înființat la Câmpia Turzii Corul ,,Voces Didactica” format din învățători, educatoare, profesori dar și din ingineri, medici, muncitori, elevi, studenți, transformat în timp în corul ,,Astra” al Centrului Cultural Câmpia Turzii. În ziua înființării corului am fost propus administrator, funcție pe care am îndeplinit-o timp de 30 de ani, retrăgându-mă din motive medicale. A fost o activitate făcută din plăcere. Timp de 5 ani cât a condus corul Cristian Trifan el ținea legătura cu alte coruri din țară organiza spectacole, se ocupa de deplasările corului. După plecarea lui, toate sarcinile au rămas să le rezolv eu: prezența la repetiții, organizarea de spectacole locale, legătura cu alte coruri, prezentarea spectacolelor…. La multe acțiuni am primit un ajutor substanțial din partea multor colegi-coriști, în mod deosebit în primii ani când contribuiam noi și asiguram servirea corurilor care participau la manifestările noastre.
Din 1993 corul a activat sub egida Societății Culturale ”Câmpia Turzii 775” din 1995 corul a trecut la Combinatul Metalurgic și din anul 2004 ca formație culturală a Centrului Cultural de Primăria Municipiului Câmpia Turzii.
Corul ”Astra” a fost condus din 1995 numai de dirijori profesioniști: Ciprian Para, Cornel Groza, Mihaela Goje, Vladimir Lungu și în prezent de Rodica Trandafir.
Corul ”Astra” a organizat în cei 33 de ani de activitate sute de spectacole locale, concerte de colinde și festivaluri tematice. Am fost prezenți la numeroase spectacole în țară , în Turcia și Ungaria. Sprijinul acordat de Primăria și Consiliiul Local crează posibilitatea membrilor corului ”Astra” să ducă mai departe tradiția corală la Câmpia Turzii.
Rep.: În încheierea articolului ce ar mai fi de spus?
Aurel Călușer:
-Revenind la procesul instructive-educativ unde mi-am desfășurat activitatea timp de 46 de ani ar fi multe de spus. Întotdeauna au fost copii dotați intelectual sau aptitudinal. Am avut întodeauna respect și pentru copiii care și-au continuat studiile în diferite universități cât și pentru cei care au urmat meserii de care orice societate are nevoie. Familial mă mândresc cu cei 4 copii, trei băieți și o fată dar și cu cei doi nepoți deosebiți.
Rep.: Cui vreți să-i aduceți mulțumiri pentru cele realizate în cariera dvs și nu numai?
Aurel Călușer:
-Mulțumiri le aduc tuturor celor de la care am avut ceva de învățat, în special copiilor mei.
Ștefan Lucia,
Cu dl. Călușer Aurel am fost la Liceul Pedagogic ”Gheorghe Lazăr”, ulterior am fost colegi zeci de ani la Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul” din Câmpia Turzii. Un om deosebit, corect, cinstit, conștiincios, implicat cu devotament în orice activitate în care a fost solicitat. Aurel, un dascăl de excepție, iubit de elevi și părinți, apreciat de colegi, prieteni, directori, atât la nivel de școală, cât și în societatea din Câmpia Turzii. Prieten adevărat, un om adevărat, pe care te poți baza în orice conjuctură. Administrator zeci de ani al Corului ”Astra” din Câmpia Turzii, a fost și este sufletul acestui cor, pe care l-a administrat și s-a preocupat cu mult drag și conștiinciozitate este un model de conduită, de devotement și de încredere.
Rodica Trandafir, dirijorul Corului ”Astra” al Centrului Cultural Câmpia Turzii:
-De când s-a înființat, în 1991, corul Astra l-a avut ca administrator, dar și ca membru fondator, pe domnul Aurel Călușer. Am remarcat vocea caldă de bas-bariton, nu prea puternică, dar în concordanță cu făptura sa. Cât de importantă este însă pentru un cor de amatori munca unui administrator, poate mai puțină lume realizează, și asta pentru simplul fapt că activitatea sa se petrece în culise, înainte și după repetiții și concerte, când coriștii și dirijorul și-au încheiat rolul. Chiar dacă dirijez acest cor doar din 2008, interacțiunea mea cu domnul Călușer a fost de prin 1998 1999, când veneam să colaborez cu acest ansamblu în calitate de coristă. Mereu dl.Călușer se asigura că noi, studenții care veneam să cântăm când aveau nevoie, avem tot ce ne trebuie pentru concert: mapă, costum, partituri și… bună dispoziție. Și-a asumat, fără perspectiva vreunei recompense materiale, sarcina de a organiza, de a manageria această comunitate, de a relaționa cu oamenii, făcând astfel posibilă existența de peste 30 de ani a corului Astra.
Ca un pedagog de internat, atent la cei din jurul său, ca și Haydn în relația cu muzicienii și elevii de care se ocupa și care au ajuns să-l alinte „papa Haydn”, cu calitățile și dăruirea pe care le-a dovedit și în meseria de învățător, Aurel Călușer are mereu o vorbă bună pentru interlocutor sau o glumă ce de multe ori detensionează atmosfera. A coagulat astfel în jurul său un nucleu de coriști, care reprezintă și astăzi esența corului Astra și o serie de muzicieni și dirijori ai altor coruri de amatori. Inimos, organizat, cu simțul umorului, harnic, el a reprezentat în toți acești ani sufletul corului, persoana care a ținut legătura (cât de important în acest domeniu!) cu alți muzicieni și cu formațiile cu care ansamblul nostru a avut relații de reciprocitate, și a deschis ușile către contacte culturale noi. Pentru coriști, el a menținut mereu aprinsă flacăra dorinței de a cânta, a căutat mereu membri noi, s-a ocupat de asigurarea partiturilor, a documentelor justificative necesare activităților artistice.După ce formația a fost luată sub aripa Primăriei Câmpia-Turzii a fost mereu omul de legătură cu administrația locală. A căutat mereu să implice corul în acțiuni culturale ale orașului, dintre care câteva au căpătat caracter permanent: Festivalul coral de primăvară, festivalul de colinde „Când s-a născut Domnul Sfânt” și, până la un punct, Șezători culturale.
Activitatea sa ca administrator poate fi parțial întrezărită răsfoind bogata documentație, atent arhivată, care atestă principalii pași din activitatea acestui cor încă de la înființare, material care mi-a fost principalul punct de plecare în documentarea volumului aniversar „Ad Astra, 30 de ani – Monografia corului Astra din Câmpia Turzii” (2021): tabele de prezență, liste cu coriști și dirijori din diverse etape, poze, afișe, texte de prezentare – căci nu de puține ori și-a asumat solicitantul rol de amfitrion al spectacolelor. (Sper să dea curs intenției exprimate de a publica catrenele sau micile poezioare meșteșugite cu măiestrie și umor pentru diverse astfel de ocazii.)
Activitatea sa se suprapune în mare parte cu activitatea corului, o inimă mare care a ajutat mai multe inimi să bată în unison, și chiar dacă de ceva vreme sănătatea nu i-a mai permis să continue direct această activitate, ne bucurăm să vedem că inima sa rămâne în continuare conectată la corul Astra. Multă sănătate!
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
