„În viața de zi cu zi, copiii diagnosticați cu autism sau cu alte tulburări de dezvoltare, petrec destul de mult timp la terapie în cadrul asociației noastre. Promitem să revenim cu mai multe informații despre ce presupune terapia, însă acum dorim să punem puțin în evidență ce presupune terapia dincolo de poarta asociației.
Terapia se desfășoară și afară… pe stradă, în parc, în piață, în centru, la biserică, la farmacie, la spital, la magazin, la grădiniță, la școală, la locul de joacă, etc. Terapia de cele mai multe ori e prezentă acolo unde e prezent și copilul, fie că acesta este însoțit de către terapeutul său sau de către părinți.
În cadrul comunității extinse copiii învață despre și descoperă lumea din jurul lor. Ei au nevoie de ajutorul nostru pentru a înțelege uneori comportamente care nouă ne par firești și de la sine de înțeles, cum ar fi de ce e important să ne ținem de mână atunci când trecem strada, ce impact are faptul că îi salutăm pe cei din jur, cât de important este să poți să mergi pe trotuar și să fii atent la ce e în jurul tău, la oameni, la mașini, la clădiri, la sunete, la mirosuri…
Uneori nu e ușor, uneori copiii se supără și devin deranjați pentru că se simt copleșiți de tot ce e în jurul lor, pentru că efectiv e prea mult pentru ei și nu pot înțelege ce se întâmplă…uneori evită și refuză să facă lucruri care sunt extrem de importante pentru ei, pentru independența și integrarea lor în societate…
Pentru că știm cât e de important să învețe, suntem acolo lângă ei să-i ajutăm…atunci când copiii plâng, strigă, se lasă pe jos, poate fi un semn al faptului că ar prefera să evite să fie expuși la acea situație, cum ar fi mersul pe o stradă aglomerată sau pe un traseu nou, însă noi știm că au nevoie în acel moment de noi, să-i încurajăm, să-i reasigurăm că totul este în regulă și să-i motivăm să treacă prin orice provocare pe care viața le-o scoate în cale.
Astfel, dacă în drumul vostru spre casă, spre centru, spre blocuri, spre magazin sau spre oriunde altundeva vă poartă pașii, ne întâlniți și poate ne vedeți că suntem supărați, vă rugăm frumos să nu interveniți, decât dacă vă cerem noi ajutorul. Știm că aveți cele mai bune intenții și sunteți alături de noi la nevoie, însă pentru copii poate fi un alt factor care să accentueze distresul.
Vă mulțumim pentru înțelegere, vă mulțumim pentru zâmbetele și vorbele frumoase pe care ni le oferiți atunci când ne întâlnim afară!”