La sfârșitul anului trecut, în cadrul proiectului de reabilitare a sistemului de apă potabilă și canalizare menajeră, arheologii turdeni au descoperit pe strada Panait Cerna, alături de numeroase artefacte din perioada romană, mai multe structuri zidite (construcții) ce au făcut parte din așezarea medievală Sânmiclăuș (Szentmiklos) atestată în documente în secolul al XIII-lea. Până în prezent au fost identificate trei locuințe (?) ce făceau parte din această așezare.
Aflat în posesia banului Mikud, așezarea a fost cedată în anul 1288 episcopului Transilvaniei. Puținele informații pe care le deținem amintesc despre existența unei biserici și a unor proprietăți pe care episcopul le deținea aici în anul 1406 (o casă din piatră, o curie și o moară). Într-un act de donație emis în anul 1440 de regele Ungariei, Vladislav I (1440-1444), așezarea era localizată pe malul râului Arieș, lângă locul unde se vămuia sarea extrasă de la ocnele din Turda.
În cursul unor ʺperieghezeʺ efectuate de către Orbán Balázs în anul 1886, acesta a identificat ruinele unei cetăți pe malul râului Arieș și urme ale unei fortificații patrulatere care apare și în prima ridicare topografică a Transilvaniei din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Aceeași cetate fusese menționată o jumătate de veac mai devreme de către un alt pasionat al istoriei orașului, Csipkés Elek (autorul primei monografii a Turzii).
Cetatea a fost distrusă de invaziile tătare de la mijlocul secolului al XIII-lea și părăsită cel mai probabil la scurt timp de la derularea evenimentelor. Donată în repetate rânduri de regii Ungariei – Vladislav I (1441) și urmașii acestuia Ladislau al V-lea Postumul (1453) și Matia Corvin (1465) – unor familii nobiliare, cetatea nu a mai fost refăcută.
Sânmiclăușul ar putea fi localizat astăzi în zona cuprinsă între râul Arieș (malul stâng), Fabrica de Bere, Pârâul Săndulești, străzile Panait Cerna, Cheii și fosta Piața Romană (fosta Piață Ecaterina Varga), suprapunând așezarea civilă a Potaissei.
Cercetările arheologice efectuate confirmaseră în cadrul altor lucrări edilitare existența necropolei așezării. Până în prezent au fost descoperite și cercetate (în anii 2002, 2010, 2011 și 2020), un număr de 19 morminte de inhumație ce au aparținut acestei necropole.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
