Fenomen? De ce? Pentru că este un tânăr de 15 ani, deosebit, cu o gândire foarte matură. Un tânăr care, a trecut peste greutățile vieții și se mulțumește cu exact ceea ce are. Își iubește mama foarte mult, consideră că datorită ei, datorită sacrificiilor și a neajunsurilor, el poate în acest moment, la vârsta de 15 ani, să fie recunoscător de față de tot ceea ce îl înconjoară.
Povestea lui Alex, un tânăr de 15 ani din Câmpia Turzii, încercat de foarte multe ori. Totul a început în urmă cu 15 ani, când a venit pe lume bogăția Ioanei, mama lui. După ce Ioana l-a născut, doctorii i-au spus că băiețelul suferă de o malformație destul de gravă. După primele cercetări, medicii au pus un diagnostic grav tânărului Alex și anume, o malformație congenitală, având denumirea populară de „Gură de Lup”.
Alex s-a născut fără boltă palatină, gingii în partea de sus a maxilarului și fără omuleț. Abea peste ani, când a început chinul necesar, adică operațiile, lui Alex i s-au reconstituit cele enumerate mai sus. Cu toate astea, Alex are un spijin bun în ceea care este prietenă, sfătuitoare, psiholog, mama lui. Multe sacrificii a făcut mama lui Alex pentru ca el să treacă peste problemele vieții. Ioana a declarat pentru Ziarul 21 următoarele:
” Din momentul când am rămas însărcinată, tatăl copilului nu a vrut să știe de sarcină, însă eu am luat singură decizia de a păstra sarcina și de a merge mai departe. În 2002 aparatura ( ecograful) nu era așa de performantă și nu s-a putut vedea această malformație. Inițial medicii mi-au spus că este fetiță iar în momentul când l-am născut pe Alex, s-au adunat lângă mine, toti medicii, de la directorul spitalului până la asistente și infirmiere. Am intrebat ce se întâmplă și doctorul mi-a spus că este o problemă cu copilul, că s-a născut cu o malformație( gură de lup). Nu mi l-a arătat atunci pe Alex, doar mai spre seară. Mi l-a adus, copilul arăta aproape normal, cu un mic defect la buză, însă asistentele mi-au spus ca este mult mai grav. În momentul când i-au deschis gurița, era tot despicat, nu avea nimic, era gol” Primele reacții ale medicilor au fost îndreptate spre operație în Germania, însă din lipsa puterii finaciare a mamei, această operație din Germania nu s-a efecutat. În schimb, la Cluj s-a găsit soluția, la o secție de buco-maxo-ficială. „O familie care între timp au ajuns nașii lui Alex, ne-au ajutat foarte mult și ne-au dus la Cluj. Acolo, o doamnă doctor spunea că se poate opera, doar dacă copilul ajunge la greutatea de 7 kg. Ne-am chinuit, l-am făcut de 7kg, l-am indopat ca pe o rață și au urmat procedurile. Din pielea lui i-au reconstruit bolta palatină, din pielea lui i-au reconstruit gingia și omulețul. Până la vârsta de 15 ani au fost foarte multe intervenții chirurgicale.
A făcut de asemenea curs de logopedie de doi ani de zile care l-a ajutat foarte mult. Aici a ajutat dna Irina Munteanu, pe vremea când conducea Centrul Carine. S-a muncit foarte mult cu el și s-au văzut rezultatele” ne spunea mama lui Alex.
„L-am cunoscut pe Alex în urmă cu 12 ani, pe când eram la Centru de Zi Spiridușii, venise cu Ioana, mama lui, să se înscrie la Centru. Copilul era de mic un învingător în ciuda afecțiunii lui extraordinar de grele și care efectiv îi punea viața în pericol. Am ținut cu toții, încurajați fiind de Ioana, să îl considerăm un copil fără probleme, un copil egal cu ceilalți copii din grupă. Alex a suferit foarte multe intervenții chirurgicale uneori și două intervenții pe an. Îmi amintesc cum stăteam la discuții cu mama lui și cum plângea și îmi explica cât este de greu și cât este de dureros pentru Alex acest întreg proces și recuperarea, iar după un plâns în zdravăn o lua din loc cu o forță fără a se abate de la drumul ei, de la scopul ei.
Intervențiile chirurgicale au fost multiple și din câte știu vor continua pe perioada creșterii.
După ani l-am întâlnit pe Alex la centrul Carine unde venea la recuperare pe parte logopedică. A fost tot timpul un copil deschis, un copil cald, un copil determinat care te făcea să nu vezi să te împiedici în gândire de o problemă de sănătate pe care el o avea. De-a lungul timpului căile s-au separat, s-au intersectat, iar în urmă cu trei luni, a fost o mare bucurie pentru mine că m-am întâlnit cu Ioana, mama lui, care a ținut să-mi arate o poză cu Alex și să îmi povestească despre Alex,cel de azi. Nu l-am recunoscut în fotografii, Ioana îmi vorbea cu atâta mândrie și entuziasm, referitor la cât este de bun la școală, la cât este de responsabil, cum îi place limba englează, cum nu se dă înlături de la proiectele școlare și cum visează la viitorul lui. Consider că totul i se datorează ei. În niciun moment n-a renunțat la luptă, în ciuda dificultăților materiale, fiind singură cu el, și l-a dus pe Alex în punctul în care ea și l-a dorit, un elev devotat, un copil silitor. Este un copil remarcabil care a avut norocul să fie crescut de o mamă cu o mare forță și responsabilitate. M-am simțit mândră că împreună cu colegii cu care am lucrat în Centrul Carine, ne-am adus puțin aportul la ceea ce a devenit Alex astăzi și la ceea ce va deveni Alex peste ani, pentru că sunt convinsă că va deveni un nume mare de care noi toți vom auzi” au fost cuvintele Irinei Munteanu, cea care și-a pus amprenta asupra creșterii sănătoase a lui Alex, în ceea ce privește logopedia.
De asemenea Alex ne-a spus ca principalele lui probleme, în acest moment, le are cu mâncatul, cam tot ce mănâncă îi iasă pe nas afară și mucozitățile nazale se depun pe cerul gurii.
„Sunt multe lucruri pe care nu pot să le fac, pentru că nu mi-au fost mie în putere să aleg cum pot să fiu” .
Alex este înainte de toate un învingător, un om optimist, realist și credincios.
A intrat la liceul Pavel Dan în primii 7 pe școală, ceea ce denotă faptul că Alex este un elev silitor, căruia îi place școală, având o afinitate pentru limba engleză. Conștientizând că eforturile mamei sunt enrome, și singura lui cale spre reușită este să învețe singur, fără meditații, fără profesori, întâmpinând greutăți și încercări.
„Văd acest lucru ca pe o bătălie, ori renunți ori lupți până la capăt, cale de întoarcere nu există. În viață nu o să îmi fie ușor, sunt conștient de acest aspect, o să apară multe probleme pe drum și complicații, ” spunea Alex, cu o maturitate în gândire incredibilă, pentru un puști de 15 ani.
” Nu l-am cunoscut pe tatăl meu și nu știu dacă vreau să îl cunosc acum. Dacă nu face el primul pas, eu nu vreau să îl fac. Uneori am probleme cu mine însumi, să le spunem conflicte mentale, având în vedere viitorul meu și ce se va întâmpla”
Alex este încrezător în șansele lui, de faptul că putea să fie mai rău.
„Mă bucur de ceea ce am în acest moment, am un telefon normal, am un acoperiș deasupra capului, nu îmi doresc nimic mai mult. De mic am fost învățat să nu cer mai mult, pentru că, când se putea, mama îmi lua, când nu se putea, nu se putea ” sunt cuvintele unui copil de 15 ani care a fost învățat cu neajunsurile.
Ceea ce am vrut să vă prezentăm a fost o poveste de viață a unui tânăr de excepție, tânăr care trece peste starea de sănătate, are un ideal pe care vrea să și-l îndeplinească și va reuși. Alex este dovada vie că această țară mai are un dram de speranță, de a evolua, de a arăta că se poate.
În cursul anului 2019, Ziarul 21 va organiza un eveniment de strângere de fonduri pentru Alex, pentru operațiile care vor urma. Dar, vă vom ține la curent
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
