Românii sunt zilnic asaltați cu informații despre diferitele crize ca riscă sa formeze o furtună perfectă în economia globală. Din păcate, situația este destul de gravă, însă ce mă îngrijorează cel mai tare este lipsa unei reacții adecvate a autorităților.
Pandemia a fost factorul declanșator, cei doi ani în care economiile au mers cu frâna de mână trasă, ori au fost blocate de-a dreptul, punându-și adânc amprenta asupra asupra situației generale. Războiul din Ucraina a venit să adâncească aceste probleme, adăugându-se o criza energetică, în vreme ce perturbarea lanțurilor de aprovizionare alimentează riscul unei severe crize alimentare.
Criza energetică, respectiv explozia prețurilor la resurse este probabil cea mai gravă problemă. Aceasta este resimțită de fiecare român în fiecare zi, de la prețul alimentelor până la plata facturilor la utilități. Sancțiunile impuse Rusiei, deși juste, aduc în mod automat probleme de alimentare cu gaze și petrol, concomitent cu creșterea halucinantă a prețurilor. Am știut de la bun început că aceste măsuri ne vor afecta. Ce facem pentru a contracara efectele?
Pentru a-și pune populația la adăpost de zilele negre ce se prefigurează, numeroase state responsabile cauta soluții alternative pe termen scurt. Idealurile Bruxellesului cu „Green Deal” trebuie să mai aștepte. Nu putem lăsa populația Europei în frig in mijlocul iernii, doar ca să mulțumim ONG-urile ecologiste cu reducerea emisiilor de carbon.
Astfel, Germania a admis ca deși cărbunele nu este o soluție curată, pe termen scrut trebuie acceptat ca și resursă. Aflăm, de asemenea, că Polonia și Ucraina au crescut producția de carbune termic pentru a suplini gazul în producerea de energie termică și electrică. Țări precum Austria și Olanda se pregătesc să crească producția de energie pe bază de cărbune, ca măsură de urgență.
Ce face România în acest context? Adoptă o ordonanță de urgență de eliminare a cărbunelui din sistemul energetic național. Justificarea a fost că această măsură face parte din PNRR-ul negociat de București, astfel că a fost asumat un „calendar pentru închiderea definitivă și ireversibilă a grupurilor energetice cu funcționare pe lignit și huilă”.
Pe scurt, în timp ce statele europene fac eforturi să găsească resurse alternative pentru eventualitatea în care Rusia va inchide complet robinetul, guvernanții noștri lichidează un sector întreg din sistemul energetic, fără să raspunda la întrebarea critică: CE PUNEM ÎN LOC?
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
