ADEONA alături de elevii Școlii Gimnaziale AVRAM IANCU, Câmpia Turzii în Munții Călimani
Am auzit multe despre ADEONA și întotdeauna am crezut că sunt doar mituri transmise din generație în generație, însă în acest weekend m-am convins că profesionalismul creează ”basmele”, că este vorba doar despre muncă, determinare, întrajutorare și implicare, valori promovate de toți membrii echipei menționate.
Am pornit destul de sceptici spre Munții Călimani, într-o după-amiază de vineri, când șoselele sunt extrem de aglomerate, iar traficul infernal din preajma orașelor mari și mici ne crea mari probleme și nici chiar variantele ocolitoare nu păreau să ne ajute în vreun fel.Aceiași elevi ai Școlii Gimnaziale AVRAM IANCU, Câmpia Turzii, dar de data aceasta din clasele a IV-a și aV-a,chiar și a VI-a, erau însoțiți de cadrele didactice, organizatoare ale acestei incursiuni în Șarul Dornelor: Ana Popescu (director), Ioana Rusu, Diana Ienei, Daniela Mocan și subsemnata.
Dimineața de sâmbătă a început cu o drumeție spre Parcul Național Călimani și spre tinovul din apropierea acestuia.Legendele locului amintesc de povestea Dorinei, frumoasa fiică de păstor, care a fost ucisă, din greșeală, de Dragoș Vodă, întemeietorul Moldovei, în timp ce se afla la vânătoare. Copleșit de remușcări, acesta a înmormântat-o pe Dorina pe valea râului unde și-a găsit sfârșitul, iar râul a primit numele frumoasei fete. Astfel, Dorina a însuflețit, prin destinul ei tragic, acest ținut, cunoscut astăzi ca Țara Dornelor. Aceasta a fost povestea spusă de unul dintre monitorii, care au ghidat grupul pe tot parcursul traseului.
Prima oprire a fost la Centrul de Vizitare al Parcului Național Călimanidin localitatea Neagra Șarului. Este nu doar unul dintre cele mai moderne din țară, ci și cât se poate de interactiv și incitant. Explicațiile ghidului extrem de detaliate, hărțile și machetele 3D îți dezvăluie informații prețioase privind apariția și originea munților Călimani, speciile de floră și faună specifice, sursa apelor minerale produse în Țara Dornelor, legătura dintre comunitate și munte, dar și alte curiozități pentru care merită să mergi la fața locului și să te lași ghidat în povestea despre aceste ținuturi legendare, care au captat toată atenția copiilor.
Ne-am îndreptat și spre Tinovul Mic Șaru Dornei, care îți oferă prilejul să admiri verdele aprins al covorașelor de mușchi, care învelesc pământul, deoarece mușchiul de turbă întâlnit aici are un rol determinant în reținerea apei pentru zilele secetoase. Acesta este și motivul pentru care aerul în tinoave este mai proaspăt şi mai rece.Traseul din Tinovul Mic este bine marcat și a fost parcurs pe o potecă amenajată, din lemn, iar porțiunile mai dificile au fost traversate cu ajutorul monitorilor, spre încântarea copiilor, care luau parte la o adevărată aventură în mijlocul naturii.
Ne-am reîntors pe același traseu, însă frumusețea locurilor ne-a determinat să rămânem activi până seara târziu, când jocurile interactive, dar și extrem de competitive, organizate în incinta taberei au captat în întregime atenția tuturor copiilor. Seara s-a dovedit a fi extrem de veselă, deoarece toți au luat parte la petrecerea organizată după cină.
Nici dimineața următoare nu a fost mai puțin interesantă, fiind testate ingeniozitatea și spiritul de echipă, perspicacitatea și îndemânarea, în jocuri pe cât de simple la o primă vedere, pe atât de elaborate dovedindu-se pe parcurs.
Nu cred să fi participat la o semitabără asemănătoare și în ciuda austerității aparente, s-a relevat adevărata bogăție, cea umană și în mare parte, datorită profesionalismului monitorilor, care au fost mereu în mijlocul copiilor pentru a-i îndruma, stimula, dar și pentru a-i consola sau pentru a-i încuraja. Sloganul Adeona ”urcăm împreună” nu capătă sens decât în momentul în care sesizezi modul de lucru al celor implicați, deoarece nu rămâne nimeni în urmă: NICIODATĂ. Primii și ultimii sunt întotdeauna monitorii!
Loredana Corchiș
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
