„A profita de sistemul de protecție, înseamnă să înveți, să faci multă școală, să te califici în multe domenii”.
Casa de Copii din Câmpia Turzii a fost leagănul pentru mulți copii dintre noi. Fiecare copil din această instituție are o poveste de viață. Aici, în funcție de personalitatea fiecăruia, crește, se dezvoltă și se formează ca om. Sunt unii care cred că dacă ai crescut în Casa de Copii, nu te poți realiza în viață, dar realitatea arată cu totul diferit.
Mulți copii au ajuns oameni de bază, oameni respectabili atât la locul de muncă cât și în viața de zi cu zi. Copii care nu au avut nimic au pornit în viață cu o a doua șansă, pentru că indiferent de educația primită în centrele de plasament nimic nu poate suplinii dragostea și suportul părinților însă oameni care nu au cerșit au luptat și au muncit dublu față de noi și până la urmă au reușit. Printre cei care au crescut la Casa de Copii din Câmpia Turzii și au răzbit în această viață este și Tudor Siminic, un om bun la toate. Dar să-l lăsăm să ne spună povestea lui de viață.
Siminic Tudor
Rep.: Tudor, îți mulțumesc că ai acceptat să ne acorzi acest interviu cititorilor publicației Ziarul 21. Te rog să ne spui câteva date biografice.
Siminic Tudor, învățător la Scoala Gimnaziala „Traian Darjan” Cluj-Napoca: -M-am născut în 22 septembrie 1987 în comuna Mărişel, județul Cluj, alături de încă doi frați. Condițiile de viață deveneau tot mai precare și asta i-au determinat pe părinți să ne dea în plasament la Casa de Copii. Eu alături de frații mei în 1996 am ajuns în Casa de Copii Câmpia Turzii (Centrul de Plasament Sfântul Nicolae nr.5) unde am stat până în anul 2005 până la terminarea clasei a VIII a, iar în 2005 datorită rezultatelor foarte bune la învățătură am fost mutat la Centrul de Asistență Socială pentru Tineri din localitate.
Rep.: Cum au fost condițiile din Casa de Copii:
Siminic Tudor: Condițiile în care am crescut la Casa de Copii au fost foarte bune, mă refer că acest sistem mi-a dat posibilitatea să mă dezvolt ca și om. Într-adevăr dacă eram la părinți nu aveam aceste condiții și nu aveam un trai decent, și nu eram Omul de astăzi care sunt acuma. A profita de sistemul de protecție, înseamnă să înveți, să faci multă școală, să te califici în multe domenii. Ținând cont de condițiile de la Centrul de Plasament, mie cel puțin m-a ajutat să mă dezvolt ca și om, da dovedesc că și copii care trăiesc în sistem pot să ajungă oamenii mari. În Centrul de Asistență Socială pentru Tineri ni s-a oferit condițiile necesare pentru a putea învăța să ne gospodărim și să fim independenți. Dar, sincer să vă spun că nu-mi pare rău că am trăit în sistem, pentru că sistemul mi-a oferit toate condițiile și posibilitatea să ajung omul de astăzi. Din contră i-am mulțumit părințiilor că m-au dat la Casa de Copii și nu și-a bătut joc de mine, nu m-au trimis la cerșit și să fac alte lucruri necugetate.
Rep.: Totuși nu ți-a lipsit nimic în Casa de Copii și aici mă refer la partea sufletească?
Siminic Tudor: -Dacă ne referim la partea sufletească mi-au lipsit părinții și dragostea părintească, într-adevăr au fost situații când ambii părinți m-au căutat și pe mine și pe fratele meu, erau perioade când în vacanță mai mergeam la ei, se întâmpla mai rar. De multe ori vacanțele școlare le petreceam cu colegii mei din sistem.
Rep.: Poți să ne spui despre școală, liceu dar și alte forme de învățământ?
Siminic Tudor: -Școala am făcut- o la Școala Gimnazială ”Mihai Viteazul”, din Câmpia Turzii. În 2005 m-am înscris la profesională în specializarea ,,electrician în construcții” la Colegiul Tehnic ”Anghel Saligny” din Cluj Napoca. În 2007 -2009 am făcut liceul, tot pe aceeași specializare menționată mai sus. Am urmat și două școli postliceale, Școala de Postliceală în domeniul de ,,maistru automecanică” 2013-2015 și Școala Postliceală în domeniul de ,,funcționar public” 2015-2017. După terminarea liceului a a absolvit-o în 2015, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca- Facultatea de Inginerie, Construcţii Civile. De asemenea am absolvit și Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității ”Babeș Bolyai din Cluj Napoca.
Rep.: Care a fost primul loc de muncă și care este cel din momentul de față?
Siminic Tudor: -Am lucrat trei ani la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului ca și supraveghetor de noapte, iar din 2016 și până în prezent lucrez în învățământ la Școala Gimnazială „Traian Dârjan” Cluj-Napoca ca și învățător la clasele mici, unde, este cu predare în limba rromani. Lucrez cu copii proveniți din comunitățile de rromi din Pata Rât și Cantonului de la periferia Cluj. Mi s-a propus să lucrez în învățământ de către Liliana Chiriac Inspector pe Minorități. Am început să prind drag de aceasta meserie și și o fac din suflet, faptul că datorită mie copiii învață să țină stiloul în mână și să înceapă să scrie este cea mai mare satisfacție sufletească.
Lăcătuș Nicușor, președinte de onoare al Asociației Civică pentru Acțiune Comunitară: -Pe Tudor îl cunosc încă de pe vremea când era la Centrul de Asistență Socială pentru Tineri, un băiat foarte sociabil și prietenos, gata să te ajute la orice ai nevoie. A fost voluntar ani buni la Fundația Română pentru Copii, Comunitate și Familie și la Asociația pentru Promovarea Incluziunii Sociale din Câmpia Turzii. După câțiva ani de voluntariat, Tudor, împreună cu mine și alți colegi care am crescut la Casa de Copii, am înființat în 2012, Asociația Civică pentru Acțiune Comunitară, unde împreună am derulat sute de activități dedicate copiilor. După trecerea anilor, el lucrând la Cluj cu copiii din comunitatea de rromi din Pata Rât, împreună cu alți prieteni au înființat Asociația Voluntară pentru Prietenie-Egalitate. Aici Tudor a participat activ la ridicarea de locuințe din materiale provenite din sponsorizări ale reprezentantului Asociație War Germania Christian Muke, dar și la distribuirea de alimente familiilor nevoiașe.
Liliana Chiriac, Inspector Școlar pe Minorități: -Dacă ar fi să îl descriu în câteva cuvinte ar fi: perseverență, muncă și pasiune în ceea ce face. O persoană care a terminat o a doua facultate, a învățat limba rromani de la zero, prezent la cursurile de limba rromani din cadrul Facultatătii de Litere. O persoană cu vocație de profesor. Sunt atât de bucuroasă pentru el – om fain! O persoană care a spus întotdeauna da când a fost nevoie în orice activitate a Inspectoratului județului. O persoană iubită de toți copiii din comunitatea de rromi Pata Rat. Știu ca nu i-a fost ușor , a muncit mult dar iată, o zi în care culegi roadele muncii tale.
FELICITĂRI!!!!!!
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
