Printre personalităţile politice marcante ale Turzii secolului al XIX-lea, se numără Dr. Ioan Raţiu, remarcabil avocat și militant de seamă pentru drepturile naţionale ale românilor din Imperiul Austro-Ungar. Preşedinte al Partidului Naţional al Românilor din Transilvania şi Ungaria, Rațiu a condus delegaţia compusă din 300 de participanți, ce a înaintat Împăratului Franz Joseph la Viena pe data de 28 mai 1892, Memorandumul care cuprindea doleanțele românilor din Imperiu.
Inițiativa ridicării statuii Dr. Ioan Rațiu de la Turda s-a datorat în mare măsură atât descendenților familiei, cât și oamenilor politici ai urbei sale natale, în special a celor din breasla avocaților. Dezvelirea acesteia a rămas în așteptare din diverse și numeroase motive, fiind amânată de trei ori.
La 9 iunie 1930 a avut loc la Turda ceremonia dezvelirii statuii Dr. Ioan Rațiu. Evenimentul s-a suprapus cu revenirea regelui Carol al II-lea în țară, o parte a membrilor guvernului ce au fost invitați neputând fi prezenți la serbările organizate de oficialitățile orașului. Totuși au fost prezente personalități precum: Episcopul Iuliu Hossu, Ion Agârbiceanu, Emil Racoviță, V.V. Tilea, Theodor Mihaly, Valer Moldovan etc.
Statuia turnată în bronz este opera renumitului sculptor Cornel Medrea. Importanța acestui monument este sporită datorită unicității, fiind singura din țară ce-l reprezintă pe memorandist.
Muzeul de Istorie Turda deține numeroase acte, documente și fotografii legate de acest eveniment, inclusiv o scrisoare care marchează corespondența purtată de către Augustin Rațiu și sculptorul Cornel Medrea.
Trebuie amintit faptul că acest eveniment comemorativ de la Turda a prilejuit istoricului Nicolae Iorga o inspirată sinteză asupra activităţii conducătorului delegaţiei memorandiste: “S-a simţit nevoia unui mirean care să facă el ce fusese până atunci în seama << preoţilor cu crucea-n frunte >>. Şi s-a prezentat de la sine un om zdravăn trupeşte şi sufleteşte, nu popular prin cuvânt, nu dibaci în a găsi mijloacele de a ajunge, de a se menţine şi de a reveni, şi nici artist în materie de prestigiu, înveşmântat în tăceri solemne şi în izolări impunătoare. Ci un caracter. Un caracter neînfrânt. Om de da şi de nu. Om de orice riscuri. Om care moare pe cuvântul lui, la datoria lui. Orice material s-ar fi întrebuinţat pentru monumentul lui, marmură sau bronz, mai tare a fost sufletul acestui om.”
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
