Sânzienele sau Drăgaica, celebrată pe 24 iunie, este o sărbătoare a iubirii și a fertilității, încununată de tradiții și de superstiții. De Sânziene, pentru a-și vedea sortitul, fetele dorm cu un buchețel din aceste flori sub pernă. Potrivit superstițiilor, în ziua de Sânziene oamenii nu trebuie să se îmbăieze, pentru că vor spăla astfel forțele magice care îi înconjoară.
Sărbătoarea Sânzienelor ar avea la origine un cult roman pentru zeița Diana, numele de Sânziana, așa cum este cunoscută sărbătoarea autohtonă în special în Ardeal, provenind din „Sancta Diana”, în timp ce în Muntenia și Oltenia se sărbătorește Drăgaica, după numele slav. După unii specialiști, sărbătoarea își are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui, sânzienele fiind adesea reprezentate de traci înlănțuite într-o horă.
În tradiția creștin ortodoxă, 24 iunie este ziua nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, adus pe lume la bătrânețe de Elisabeta, eveniment ce pregătește minunea nașterii Mântuitorului dintr-o fecioară.
Sărbătoarea Sânzienelor este considerată a fi și momentul cel mai prielnic, la mijlocul verii, pentru culegerea plantelor de leac, dar și de descântec. Astfel, în Noaptea de Sânziene, femeile merg să culeagă flori și ierburi, care vor fi folosite împotriva bolilor.
Una dintre superstițiile sărbătorii Sânzienelor se referă la jocul ielelor care îl va lăsa mut sau nebun pe cel care îi este martor în noaptea de dinainte, și la practici precum folosirea florilor cu acealși nume pentru bunăstare, dar și pentru aflarea alesului.
Băieții sar peste foc și aprind Făclia de Sânziene.
În Noaptea de Sânziene se fac focuri în care se aruncă substanțe cu arome puternice, băieții agită făclii, numite „făclii de Sânziene”, se strigă și se cântă din bucium. Localnicii din satul bistrițean Maieru păstrează obiceiul vechi de câteva sute de ani ca, în ajunul sărbătorii de Sânziene, să aprindă focuri prin care să sară pentru purificare.
Ritualuri pentru femeile măritate, dar și pentru cele măritate
În timp ce femeile măritate pot urma ritualuri pentru a avea copii, fetele tinere fac ritualuri pentru aflarea sortitului în noaptea de Sânziene.
La baza acestor ritualuri stau micile flori galbene, numite sânziene, ce cresc în poieni și care sunt culese de fete, în muzica și chiuiturile flăcăilor, pentru a le împleti apoi în formă de cerc pentru fete și de cruce pentru băieți. Aceste cununi se pun în casă, pe porți, la ferestre, pe șuri, pe stupi și chiar pe ogoare, în credința că ele vor ocroti casa și gospodăria, vor aduce noroc, sănătate și belșug.
Fetele își aruncă aceste cununi pe un acoperiș, cele care rămân prinse prevestind măritișul apropiat, sau peste vite: dacă nimerește una tânără, fata se va căsători cu un tânăr, iar dacă i se prinde cununa într-una bătrână, un om în vârstă îi va fi alesul.
Pentru a-și vedea sortitul, fetele dorm în noaptea de Sânziene cu un buchețel din aceste flori sub pernă. De asemenea, dacă le poartă în păr sau la sân, fetele, dar și femeile măritate vor fi mai atrăgătoare și mai drăgăstoase.
Hora fetelor îmbrăcate în alb
Un alt obicei este alaiul Drăgaicei – cea mai frumoasă și mai cuminte dintre fetele satului, care colindă alături de alte tinere îmbrăcate în alb. La răscruci, fetele se opresc și fac o horă cântând. Se mai obișnuiește și ca fetele să fie udate de flăcăi, care umblă prin sat din zorii zilei cu flori de sânziene la pălării.
De asemenea, există o superstiție populară specifică acestei sărbători, potrivit căreia în ziua de Sânziene oamenii nu trebuie să se îmbăieze, deoarece vor spăla forțele magice care îi înconjoară în această zi.
O superstiție care se referă tot la dragoste, spune că îndrăgostiții care fac împreună baie în râu sau în mare de Sânziene se vor iubi toată viața.
Se spune că oamenii pot afla cât mai au de trăit
Sărbătoarea de Sânziene reprezintă un moment special pentru locuitorii din mai multe zone ale județului Bistrița-Năsăud, unii dintre ei spunînd că în această zi ar putea afla chiar și cât mai au de trăit. În ajunul sărbătorii, spre seară, copiii adună sânziene și le pun pe la porțile caselor, câte una pentru fiecare membru al familiei. Se spune că cel a cărui sânziană va fi veștejită a doua zi va muri înaintea celorlalți. În alte locuri, se împletesc cununi din sânziene și se aruncă pe casă: dacă nu rămâne pe acoperiș, cel căruia îi fusese menită se poate aștepta la ce e mai rău.
În Ardeal, se mai spune că, în ziua de Sânziene, pot fi căutate comori vechi, îngropate în pământ, deoarece, în noaptea dinainte, deasupra locului unde sunt ascunse s-ar aprinde un foc.
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
