Ion Creangă rămâne unul din clasicii literaturii române, mai ales datorită operei sale autobiografice „Amintiri din copilărie„ și performanței de neegalat de a scoate basmul din circuitul folcloric, adaptându-l pentru literatura cultă.
Cel despre care George Călinescu spunea: un artist precum Creangă se ivește o singură dată în istoria unui popor.
„Marelui nostru hâtru, „Rabelais-ului românesc”, cum l-a numit Iorga, unicului și strălucitului satiric al literaturii române, îi închin iubirea și nesfârșita mea admirație”, scria academicianul Zoe Dumitrescu-Bușulenga despre marele clasic al literaturii române în monografia dedicată operei autorului celor mai frumoase amintiri din copilărie.
Data nașterii lui Ion Creangă nu este certă, existând două variante, una este indicată de un document privind nou-născuții din Humulești, ce precizează data de 10 iunie 1839 pentru nașterea lui Ion Creangă. Cealaltă variantă o reprezintă data de 1 martie 1837.
George Călinescu propunea ca totuși data de 1 martie să fie reținută, având în vedere că însuși scriitorul considera că aceasta este ziua în care s-a născut: „În jurul datei nașterii lui Ion Creangă sunt mari îndoieli și se produc mereu acte de naștere oficiale și contrazicătoare. Data de naștere 1 martie 1837 aleasă de povestitorul însuși trebuie încă păstrată” („Istoria Literaturii Române”, Ed. Minerva, 1982).
Părinții săi erau Ștefan a Petrei Ciubotarul și Smaranda Creangă, „răzeși fără pământuri”, menționează „Dicționarul scriitorilor români”, Ed. Fundației Culturale Române, 1995.
Școala a început-o în satul natal (1847), Humulești, dar, după un an, a continuat-o la Broșteni (1849), Târgu Neamț (1853-1854) și Fălticeni, la școala de „catiheți” (1854), unde apare înscris cu numele Ion Creangă în loc de Ion Ștefănescu.
În 1859 a fost hirotonit diacon, după ce absolvise cu un an înainte cursul inferior al Seminarului de la Socola, început în 1855.
Înainte de a accede în treapta clericală trebuia însă să se căsătorească, ceea ce s-a și întâmplat. În 1859, la 23 august, s-a căsătorit cu Ileana Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu (de numai 15 ani), de care se va despărți în 1867. Din această căsătorie a avut un fiu, unicul său copil, Constantin, născut în 1860.
În 1864, Creangă a încheiat anul I al Școlii Preparandale din Iași al cărei director era Titu Maiorescu, și a început să funcționeze ca institutor la Școala primară de la Trei Ierarhi.
Cariera sa eclezială s-a încheiat după câțiva ani, după ce a intrat în conflict cu autoritățile bisericești. Suspendat atât ca diacon, cât și ca institutor (1872), Creangă a trăit o vreme numai din veniturile unui debit de tutun. Tot în această perioadă, nemaiavând unde locui, s-a mutat într-o bojdeucă din mahalaua Țicău, unde va rămâne până la sfârșitul vieții.
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
