𝘔𝘢𝘳𝘪𝘢 𝘖𝘭𝘵𝘦𝘢𝘯 𝘥𝘪𝘯 𝘓𝘪𝘷𝘢𝘥𝘢
Maria Oltean din satul Livada confecționeză și acum mărțișoare, așa cum făcea în tinerețe, învățată de mama ei.
„Cân’ am început să umblu la școlă, atuncea am învățat să fac mărțâșore. Asta era tradiția la întâi martie. Mărțâșorele să făceu sara, în șezători”.
Tanti Mărioara face mărțișoare numai din mătase albă și roșie. „No, ăsta l-am făcut pă pană de cocoș, da’ n-am găsât ca să potă să-mi intre acu’. No, ăsta așe trebuie făcut și călcat, ș-apoi îi pui una de-un ban, ș-apoi, pă lângă asta, trebe tuns și adus fieru’ și pus să să preseză, știi?”, explică dânsa.
Își amintește o întâmplare din copilărie, cu primul mărțișor pe care l-a primit și pe care l-a pierdut în fân.
„Fratele cel mai mare a lui mama o fost plecat la Ștei, angajat acolo, și mi-o trimis mărțâșor. Și m-o trimăs ai mei să dau de mâncare la vaci și m-am suit în podu’ poiețî să dau fânu’ jos. Pă când am coborât, nu l-am mai avut… Apoi o fost dreptate că nu l-oi cânta io pă unchiu’ Iuăn cân’ a muri ca șî cân’ l-am cântat io atuncea… Ferească Dumnezo…, șî-n zua de astăz’ văd mărțâșoru’ ”.
În satul Livada, „pă întreaga luna martie să purtau mărțișorele”, spune tanti Maria. „La noi, dacă dădei tu, ca fată, de întâi, așteptai să capeț’ de 8 martie, de la feciori”.
Mărțișoarele se purtau în piept, cusute. „Atunci erau jersăiele, mărțișorele s-acățau în piept. Nu aveu oamenii hane cum îs acuma, iera… oho, o raritate, că dacă ave un jersău croșetat păi iera… iera mare ceie. Le prindei cu ață, le cosei cu ață, c-altfel nu stăteu, cădeu dacă numa’ să pui on ac. Da să cosă cumsăcade, c-o ață șî gata”.
„Parcă așteptai să sosască prima zî de primăvară, asta rămâne și optu’ martie rămâne. Știem că-n 8 martie mama sămâna melegariu. Da îț dai sama că era cald atuncea de ne jucam desculță cu lapta (mingea) și cu bătălauăle (scândură cu care se lovea mingea)”
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
