Curățenia și puritatea erau condiții necesare în multe dintre riturile agrare din satul românesc. În prima zi de arat, femeile nu aveau voie să meargă la câmp și nici să treacă peste plug sau peste ruda carului, iar bărbații trebuiau să fie curați la trup, hainele să fie spălate, de preferință albe, ca, prin analogie, „să hie șî holda curată”.
„Muierile nu samănă și nu ies din casă până nu iese plugul, iar cele groase (însărcinate) nu pun mâna pă sămânță, nici pă plug, nici pă cocie, că să zâce că să face tăciune la grâu”, aflăm din volumul „Dorul fără obiect”, autor etnologul Aurel Bodiu.
Astfel, semănatul se făcea cu o anumită ceremonie. Când se ieșea la arat și semănat, în unele zone bărbații își spălau fața cu apă neîncepută, ziceau o rugăciune, de obicei Tatăl nostru. Apoi, se afumau boii, carul și plugul cu tămâie și se stropeau cu apă sfințită, ca să fie curate și binecuvântate. Și semințele erau stropite cu apă sfințită, ca grâul să rodească și să fie curat, să nu facă tăciune. Mai era interzis ca în perioada de semănat să se prăjească pâine, ori să se facă pâine în cuptor, tot în același scop, să fie grâul curat.
Foto: Arhiva CJCPCT Cluj
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
