Pregătirile pentru Paşti se terminau, în comunitățile tradiționale, în Săptămâna Mare. Nu era casă în care femeile să nu se îngrijească de curățenie, din lăzi și din lăițere scoteau hainele de sărbători și le puneau la soare, apoi erau așezate din nou, iar printre ele puneau crenguțe de busuioc și alte plante frumos mirositoare.
Blidele de lut și icoanele de glajă de pe pereți erau spălate, după care erau împodobite cu ștergare de sărbătoare. Fața casei, pavimentul, care era din pământ muruit cu lut galben, era acum împrospătat.
Se spunea că „în Săptămâna Mare nu e bine ca femeia să coase, că atunci împarte Sfântul Ilie trăsnetele”.
De la Florii și până în Joia Mare oamenii satelor se spovedeau și se împărtăşeau, ca să primească sărbătoarea Învierii cu sufletul curat și împăcați cu cei apropiați.
Întreg Postul Paștilor era însoţit, în satele din zona Clujului, de anumite tradiții obiceiuri: femeile ţeseau haine noi pentru zilele de sărbătoare, iar bărbaţii fac curăţenia în curte și prin livezi.
Astfel, pe toată durata postului, femeile torceau, ţeseau și coseau, deoarece era credinţa că de Înviere fiecare om trebuie să aibă haine noi, din această cauză se mai spunea despre Paşti: „Paştile falnice, tot în coji de ouă şi-n cămeşe nouă!”
Articole similare
Adaugă un comentariu
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
