Bunavestire sau Blagoveștenia, așa cum i se spune popular acestei sărbători, este celebrată astăzi.
În tradițiile populare românești era considerată aproape la fel de importantă ca Nașterea Domnului și era denumită și „Ziua dezlegării primăverii”, deoarece de acum înmuguresc pomii, încolțește iarba, se întorc rândunelele, iar cucul începe să cânte.
În toate satele din Transilvania era îndătinat ca în zorii zilei să se afume „cu pozdării” de cânepă și cu tămâie toată gospodăria, dar și livezile, pentru a fi alungate toate bolile și toate relele. De asemenea, la vederea primelor rândunele, fetele își spălau obrazul cu „apă de omăt” sau cu lapte, pentru a fi frumoase „la trup și la cuget”.
La purificarea cu apă și foc se adăuga și zgomotul ce era produs de scuturarea tălăngilor și a lanțurilor, imitând tunetul și alungând tot ce era rău. O relatare despre un astfel de obicei se păstrează în Arhiva Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, spune Maria Bocșe, în volumul „Obiceiuri tradiționale românești din Transilvania”, editat în anul 2006 de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.
„Pe Valea Arieșului, la Bunavestire, băiatul ori junele ia lanțul de la car, îl trage după el și astfel înconjoară casa de trei ori, spunând: «Fugiți șerpi, fugiți broaște, că vă ajung blagodatele și vă rupe spatele»”(informație transmisă în anul 1927 de preotul Grigoriu Crăciunaș din satul Buru, jud. Cluj).
Această zi mai era numită și „Ziua Cucului”. Cei care-l auzeau cântând pentru prima dată, se bucurau ca de o „bunăvestire” a norocului, a prosperității și a sănătății, pentru tot anul.
Foto: Bunavestire – icoană pe sticlă, realizată în atelierele Mănăstirii clujene „Acoperământul Maicii Domnului” Florești.