Marian Oprea

Un scurt ghid al plătitorului restant şi cum e el curentat de Electrica. Am fost cu cineva până la sediul Electrica din Turda (cel de lângă Arieş, că altul nu ştiu) pentru că omul avea de plătit ceva. În primul rând, avea de plătit facturi. În al doilea rând… Dar mai bine să le luăm pe rând!
Deci, în primul rând avea de plătit facturi. Restante! Prima dată două. Apoi trei. Că a treia venise ieri în cutia poştală. La a treia factură în poştă (aşa am înţeles de la ghişeul termopan) ţi-o taie. Nu, nu ţi-o mănâncă, ţi-o taie, că e vorba de sursa de energie electrică, nu de ce vă gândiţi voi, chiar dacă şi-aia curentează uneori. Adică te lasă fără.
Apoi, pentru ca să te reconecteze, trebuie să plăteşti taxă de reconectare, pentru că ei au avut amabilitatea să te fi deconectat (e drept, pentru restanţe în achitarea facturilor) şi amabilitatea de a te reconecta nu mai există: reconectarea nu se face gratis, precum deconectarea, ci pe bani. Deci rentează.
Iar, pe lângă taxa de reconectare, trebuie să mai plăteşti măcar o factură (eventual pe cea mai veche), să vadă că eşti de bună credinţă. Vrăjeli! Eventual să fii cu două facturi restante, ca să poţi să o aştepţi liniştit pe-a treia. Care vine – aţi ghicit!! – cu o nouă deconectare. Că, doar, reconectările sunt pe bani.
Până aici, nimic neobişnuit (în aceste condiţii de criza morţilor mamii ei de criză, că parcă numai la ei e criză şi trebuie să îşi recupereze CU CONSTRÂNGERI sumele neîncasate, iar la tine, salariat care îţi aştepţi puţinii bani – pe care cine ştie cât îi mai primeşti – ca pe aer pentru a-i drămui, în mare parte, pe facturi, la tine nu e criză, frate, la tine stă Ibiza la coadă după Tahiti să-ţi intre-n sufragerie să se distreze!)… Scuzaţi!… Dar era păcat să pierd gura asta de oxigen!
Cum spuneam, nimic neobişnuit. Mai interesant e că, plătind o factură şi taxa de reconectare (tot n-am înţeles: de ce plătim taxe de reconectare? ca să-şi plimbe ei lenea să îţi facă un clic, acolo, să ai curent?), afli că eşti reconectat “o, păi mâine dimineaţă, cel mai repede”. Dar despre plătit un-doi îţi ia banii, nu zice că “mâine dimineaţă”. Banii dă-i, că ei te reconectează când vor muşchii lor PE BANII TĂI.
Nu contează că afară sunt patru sute de milioane de grade Celsius (cred că n-a văzut Celsius atâtea grade la un loc cât a trăit!) şi că poate ţi se strică puţina mâncare în frigider până vin ei să te reconecteze PE BANII TĂI. Sau că dacă ar fi iarnă, îngheţi ca prostul în propria casă până “mâine dimineaţă”. Nu contează că nu ai plătit pentru că nu ai luat leafă (sau ai luat puţin şi cu întârziere). Când ţi se ia curentul ore bune iar tu suni să-i bagi la mă-sa-n dulie (sau firidă, după caz) că îţi strică televizorul sau frigiderul la şocurile şi probele pe care le fac, îi auzi ca pe milogi cum îşi cer scuze “Ştiţi, că un punct de transformare, că reţele, că cabluri, că remediem în cel mai scurt timp”. Păi de ce nu le remediază în timp mai lung, să le înlocuiască, să reînnoiască reţelele, nu să pună termopane-n fereşti, gresie pe jos şi lavabilă pe pereţii sediilor şi birourilor; măcar cât să se ferească de înjurături.
Iar revanşa şi-o iau cu ghişeul. Când ajungi la ghişeu, eşti umilul de pe lume. Nu contează că oferă un serviciu public şi publicul e cel care contează în afacerea lor. Nu. Publicul e nenorocitul ăla care, cum întârzie cu plata, cum i se taie macaroana. Iar de conectat, “mâine dimineaţă”, pe banii care ţi-i iau pe loc. Pentru că au ei instrumentarul să te umilească şi-ţi mai taie şi chitanţă.
Apropo, cum era aia: “cine ridică chitanţa, de chitanţă va muri” sau cum?